CARTE 3D

 Text preluat de pe blogul de editor al lui Vasile George Dâncu

  Motto:
„Avatar nu se va substitui niciodată operei lui Cehov.”
Dmitri Medvedev
Sunt Jack Sully şi vă scriu de pe Planeta Pandora vouă, pământenilor.
Mulţi vă întrebaţi de ce m-am hotărât să plec şi să devin Avatar. Nu pentru resurse – pentru care aş fi putut să merg în România la Roşia Montană. Nu pentru zona paradisiacă de aici – şi în jungla amazoniană este fermecător. Am auzit că rasa Na’vi poate printr-o energie concentrată în păr să citească în câteva momente o carte (cred că li se trage de la flacăra albastră). Tot pe această planetă, textul unei cărţi poate să devină realitate. Şi atunci m-am gândit: de ce să mai citesc eu cărţi pe genunchi în metrou sau în biblioteci friguroase, când pot online (acesta este un cuvânt magic în limbajul băştinaşilor) să parcurg mii de pagini şi să mă confund cu personajele din ele?
Precum ştiţi din mitologia S.U.A., de la Cameron citire (un fel de Homer de-al nostru), am fost recrutat şi am mers pe planeta Pandora, unde am cunoscut-o pe frumoasa Neytiri. Prima privire în ochi, primul sărut, dar şi felul de a mă învăţa să citesc rapid au fost esenţiale. Mi-a spus că sunt un Avatar şi aşa sunt şi cărţile pământenilor pentru ei, tot un soi de avatare. Mi-a arătat „Război şi pace” de Tolstoi şi mi-a spus să pun vârful cozii mele pe titlu şi, brusc, aceasta s-a transformat în blogul lui Mircea Badea.
A urmat o întreagă aventură în această bibliotecă ciudată a băştinaşilor unde, la rostirea unei incantaţii, ceva de genul: „gogăl, gugăl, goagăl”, clasicii literaturii universale se transformau în nume noi şi cel mai interesant era că majoritatea numelor se sfârşeau cu wordpress.com şi blogspot.com. Lectura nu mai era greoaie, o înţelegeai din prima. La unele texte îţi apăreau brusc imagini, de obicei cu familia, pisicile, câinii sau faţa avatarilor. Ce să mă mai chinui cu Shakespeare când avatarul lui îţi spunea pe şleau adresa unde stă Julieta, ceva cu yahoo în loc de street şi culmea: pe această stradă am văzut-o goală, dar nu pentru mult timp, căci am fost luat la palme de draga Neytiri. Ea spune despre noi că suntem pierduţi dacă vom continua să citim foaie de foaie din cărţile consacrate. Literatura înseamnă pentru ei cititul Na’vi (adică navigare) şi nu lectura cu creionul în mână. Şi încă ceva: mama Eywa pentru ei este mult mai tare decât Johann Wolfgang Goethe.
Să ştiţi că îmi este dor de un whiskey băut cu băieţii şi să vizitez o librărie de unde să cumpăr cărţi şi, după mahmureala firească, să citesc, să citesc, să citesc… Şi cel mai tare îmi este dor de planeta Pământ plină de cărţi, de concerte rock şi de băutură. Dar nu mă lasă draga de Neytiri să vin la voi şi, mai rău, nu mă lasă deloc să citesc normal o carte. Oricum nu cred că mai are vreun rost să mă întorc. Vorba unui poet pe care vor să-l facă ăştia lider religios Na’vi (îmi scapă numele lui şi nu ştiu dacă redau corect ce a spus):

Astăzi chiar de m-aş întoarce
A-nţelege n-o mai pot…
Unde eşti, umanitate,
cu biblioteca ta cu tot?

 

 

Comentarii

Publică un comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public.
CAPTCHA
Vă rugam să completaţi codul din imagine în rubrica de mai jos.
Image CAPTCHA
Introduceţi literele din imaginea de mai sus.