POEMUL SĂPTĂMÎNII - LUCIAN VASILIU

 
 
8 ianuarie 1954
 
M-am născut la –24°, în cea mai friguroasă
cea mai frumoasă iarnă după 1944.
Lupii urlau în rănile Europei.
Eram chel: tata îmi spunea LENIN –
semănam cu un cătun
înzăpezit în Siberia
La naştere
vesteam un an bogat în recolte, an de export masiv.
Sufletul îmi era un biet suflet –
ţin minte orologiul
în care vieţuiam
gândind timpul probabil
Mama era singura femeie din lume.
Habar nu aveam de metafizică
habar nu aveam de cenuşa radioactivă
habar nu aveam de
funie alcool magie femei sinucidere.
La –24°, în cea mai friguroasă
cea mai frumoasă iarnă după 1944.
 
(8 gennaio 1954
 
Sono nato a –24°, nel più gelido
nel più bel inverno dopo il 1944.
I lupi ululavano nelle ferite dell’Europa.
Ero calvo: mio padre mi chiamava LENIN –
ero simile ad un villaggio
innevato della Siberia
Alla nascita
preannunciavo un’annata ricca di raccolti, annata di esportazione massiccia.
La mia era una povera anima –
mi ricordo l’orologio
in cui vivevo
pensando a che tempo farà
Mia madre era l’unica donna al mondo.
Ignoravo completamente la metafisica
come ignoravo la cenere radioattiva
non sapevo un’acca
di fune alcol magia donne suicidio.
A –24°, nel più ghiacciato
nel più bel inverno dopo il 1944.)
 
 
Din volumul UN COPAC DE SUNETE, Poezie română contemporană, Ediţie bilingvă româno-italiană (Traducere de Ştefan Damian, ediţie îngrijită şi cuvânt înainte de Olimpia Pop), Editura Eikon, 2008
 
 

Comentarii

Publică un comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public.
CAPTCHA
Vă rugam să completaţi codul din imagine în rubrica de mai jos.
Image CAPTCHA
Introduceţi literele din imaginea de mai sus.