România, dragostea mea!

…nu va mai obositi sa-mi spuneti, ca stiu: patriotismul de astazi e demodat, e prafuit, e sooo yesterday! A-ti declara in ziua astazi dragostea de tara e echivalent cu a te expune de buna voie sarcasmelor de tot felul. Inseamna a imbratisa limba de lemn, retorica nationalista, Burebista si Mihai Viteazul si “pe aici nu se trece” cand pe aici trece toata lumea. Inseamna a crede ca toti romanii sunt ospitalieri, ba chiar si harnici si ca singura lor vina e accea de a fi plasati in calea diferitelor furtuni ale istoriei. Ca singura lor vina este aceea de a avea ghinion.

Apoi, mi se va spune ca e usor de iubit Romania de la distanta. Ca atunci cand te culci cu ea seara de seara, beata moarta, si te trezesti langa ea dimineata de dimineata, cu gura duhnindu-i ca o gura de canal, e mai greu sa-i declari dragste vesnica. Vazandu-i mitocanii si patrihotii, nesimtitii si parvenitii, scursorile si minciuna, n-ai cum s-o mai iubesti. Nu daca esti realist.

Ingaduiti-mi sa va contrazic: nu sunteti realisti si ai cum s-o iubesti! Dragostea de aceea e dragoste – pentru ca e irationala. Daca iubesti pentru un motiv rational, nu iubesti. Daca iubesti o femeie pentru parul ei, o vei parasi daca va cheli peste noapte in urma unei chemoterapii. Daca iti iubesti copilul pentru ca e bun la matematica, il vei dispretui cand vei afla ca vrea sa se faca pictor sau sofer de tir. Daca iti iubesti barbatul pentru ca arata ca Brad Pitt si e un om de succes in afaceri, il vei lua peste picior cand va face burta sau va da faliment. Daca iti iubesti cainele pentru ca e jucaus si arata ca in reclame, il vei abandona cand va fi batran si chior si va trebui purtat pe brate.

Realitatea e, insa, alta. In realitate, cinicii nu stiu ce e aceea realitate. Nu iubesti pentru un motiv rational – altminteri n-ai mai iubi; ai tranzactiona doar niste afecte, ca la targ. In realitate, ramai langa femeia cheala, baiatul pictor sau sofer de tir, in realitate ajuti batranul burtos sa se ridice din pat si in realitate porti cainele chior in brate pana la sfarsit. Asta e realitate – cealalta atitudine, doar iluzia realitatii. In realitate iubesti Romania in continuare, chiar daca dincolo de daci si de romani ii vezi pecengii si cumanii, chiar daca ii vezi toate defectele, sau cu atat mai mult. Iubirea ajuta la identificarea defectelor. Iubirea iarta persoana iubita, nu si defectele ei. Cu defectele ei, iubirea e necrutatoare.

Spunea G. K. Chesterton ca patrihotii nu iubesc Anglia, ci o anume teorie despre Anglia. Daca iubesti Anglia pentru imperiul Britanic, te vei mandri cu succesul pe care il are in India. Dar daca o iubesti pur si simplu, n-ai iubi-o mai putin nici daca ar fi condusa de catre hindusi. Daca iubesti Anglia pentru ca e Anglo-saxona, vei ajunge sa negi invazia normanda. Daca, insa, iubesti Anglia, o vei iubi indiferent de originile ei si vei incerca s-o schimbi in bine. Daca iubesti Franta pentru armata ei, o vei dispretui in 1870. Dar daca iubesti Franta asa cum e, vei incerca sa-i reformezi armata.

Asa si cu Romania. O iubesc asa cum e – si tocmai de aceea incerc sa-i corectez defectele pe care sunt primul sa le recunosc.

La Multi Ani, Romania!