Adrian Popescu, Arsura

Carnea mea toată e o lumînare
Dar eu sînt flacără într-un cerc străveziu,
Ca păsările, mort, voi cîntări mai mult decît viu.
Ochiul arzînd se hrăneşte cu ceara
Şi face un strop de rouă fierbinte..
Odată am ştiut să zbor, odată,
Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte.
Trupul meu tot e o lumînare
După ce se va fi scurs tot în ţărînă
Şi flacăra se va topi în albastru,
Veţi mai simţi o arsură pe mînă..

Poemul, pus pe muzică este intrepretat de Adrian Ivaniţchi.