Credinţele noastre sunt adevărate forţe interioare

Ele ne ajuta sa ne indreptam atentia spre anumite zone, sau... sa ignoram lucruri care sunt chiar sub nasul nostru.
Le cream singuri sau le imprumutam de la altii, pentru ca mai apoi sa ne lasam modelati si re-creati de ele.
Tinem cu dintii de credintele noastre, ne agatam de taria lor, le aparam cu indarjire si ne conducem viata re-confirmandu-le permanent.
Si nu toate credintele noastre sunt logice sau rationale. Unele ne conduc viata din adancul inconstientului. Unele pot suna de-a dreptul bizar pentru cei din jur...

Eu de pilda cred in curcubeu...
Si desigur ca poate parea ciudat, pentru ca nimeni nu a atins vreodata vreun curcubeu, e ca o ceata colorata pe care o poti vedea de la mare distanta, pare sa fie acolo dar nu poti fi sigur ca exista cu adevarat, apare brusc si dispare la fel de rapid.
Dar pentru ca am aceasta credinta, mi se arata mai des decat altora. Si de fiecare data am aceeasi reactie de copil care a descoperit o minune: ma entuziasmez, ma las purtata de cele mai spontane emotii, pentru ca tu stii deja, un curcubeu dureaza putin si de aceea merita o bucurie intensa.
Poate ai observat ca de cele mai multe ori curcubeul se arata pe cer dupa o ploaie zdravana. Iti trebuie un pic de curaj si poate o oarecare doza de nebunie, cand totul e intunecat si ravasit in jurul tau, sa crezi in vreun pic de culoare.
Si totusi daca speri... daca incepi sa cauti cu atentie printre norii inca grei... daca iti spui ca e cu siguranta acolo, pe cer... il vei zari...
Si surprinzator, va avea culorile cele mai intense in partea inca innorata, acolo unde ploaia inca isi mai face de cap, si va incepe sa isi piarda puterea mai intai in zona inseninata.
Si daca reusesti, ca mine, sa vezi curcubeul printre norii grei, atunci cu siguranta cerul senin de dupa... iti va parea mult mai albastru. Dar asta este o chestiune de credinta. Si fiecare alege sa creada in ce vrea."

Tu... in ce crezi?