Decreţeii pensionari şi cei 15 ani hotărâtori pentru România

Cea mai îngrijorătoare veste dată de Traian Băsescu în recentul interviu de la TVR este deficitul sistemului de pensii, care va depăşi 3 miliarde de euro în 2011 şi se estimează că va trece de 4 miliarde în 2012. E îngrijorătoare nu numai din cauza presiunii crescânde pe care statul o va exercita asupra mediului de afaceri, pentru a putea strânge şi plăti datoria externă. Ce ne facem, însă, că peste circa 15 ani vor începe să se pensioneze “decreţeii”? Cum ne pregătim pentru acel deficit?

De ce mă gândesc de pe-acum la adevăratul tsunami care va lovi bugetul cam prin 2025? Pentru că preîntâmpinarea sa are legătură cu un alt fenomen întors, şi el, pe toate părţile după interviul preşedintelui: exodul creierelor. Iar legătura este nici mai mult, nici mai puţin decât una de tip cauză-efect: cu cât sunt mai mulţi specialiştii cu studii superioare care emigrează, cu atât mai greu va fi de acoperit imensa diferenţă dintre totalul pensiilor şi contribuţiile salariaţilor.

Altfel spus, ceea ce susţin este că, dacă nu va fi oprit, exodul de inteligenţă va determina falimentul statului odată cu pensionarea generaţiei decreţeilor. Şi reciproca e valabilă: păstrarea şi, eventual, readucerea în ţară a românilor cu experienţă în domenii de vârf sunt direct proporţionale cu trecerea statului de pe minus pe plus.

*

Continuarea poate fi citită aici.

Foto: Valentin Vieriu