George Coşbuc: Colindătorii
Cad fulgii mari, încet zburând
Şi-n casă arde focul,
Iar noi pe lângă mama stând,
De mult uitarăm jocul.
De mult şi patul ne-aştepta.
Dar cine să se culce?
Rugată, mama repeta
Cu glasul rar şi dulce.
Cum sta pe paie-n frig Hristos
În ieslea cea săracă,
Şi boul cum sufla milos,
Căldură ca să-i facă,
Drăguţ un miel cum i-au adus
Păstorii de la stână
Şi îngeri albi cântau pe sus
Cu flori de măr în mână.
Şi-auzi! Răsar cântări acum,
Frânturi dintr-o colindă,
Şi vin mereu, s-opresc în drum,
S-aud acum în tindă.
Noi stăm cu ochii pironiţi
Şi fără de suflare:
Sunt îngerii din cer veniţi,
Cu Leroi, Domnul mare!
Ei cântă-nălţător şi rar
Cântări de biruinţă,
Apoi se-ntorc şi plâng amar
De-a Iudei necredinţă,
De spini, de-ostaşi, şi c-a murit...
Dar s-a deschis mormântul
Şi El acum e-n cer suit
Şi judecă pământul.
Şi până nu tăceau la prag,
Noi nu vorbeam nici unul
Sărac ne-a fost, dar cald şi drag,
În casă-ne Crăciunul.
Şi când târziu ne biruia
Pe vatra caldă somnul,
Prin vis vedeam tot flori de măr
Şi-n faţă, mic, pe Domnul.
Foto: Paul Moon “A bit of Winter”, preluare ironicblondes
- 4371 de afişări
Redacţia
E-mail:
floricadura@yahoo.com
Ştirile cele mai...
-
15/04/2024 - 12:21
-
15/03/2024 - 09:27
-
11/03/2024 - 09:19
-
09/03/2024 - 09:16
-
06/03/2024 - 12:11
Poemul săptămînii
-
1 an 24 de săptămâni ago
-
1 an 29 de săptămâni ago
-
2 ani 10 săptămâni ago
-
2 ani 40 de săptămâni ago
-
2 ani 41 de săptămâni ago
-
2 ani 41 de săptămâni ago
-
2 ani 46 de săptămâni ago
Arhivă
Lun | Mar | Mie | Joi | Vin | Sîm | Dum |
---|---|---|---|---|---|---|
1 | 2 | 3 | 4 | 5 | 6 | 7 |
8 | 9 | 10 | 11 | 12 | 13 | 14 |
15 | 16 | 17 | 18 | 19 | 20 | 21 |
22 | 23 | 24 | 25 | 26 | 27 | 28 |
29 | 30 | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 |
Comentarii
Publică un comentariu nou