Ileana Antonu - retrospectiva în album, a pictoriței originară din Mărișelu

 ”Ileana Antonu s-a concentrat mai mult pe pictură și, talentul ei de artistă de operă a fost cultivat doar pentru a se putea înteține și a putea să se consacre picturii, deducem noi din portretul făcut de scriitorul Teodor Tanco, în volumul II din lucrarea Virtus Romana Rediviva, editat la Bistrița în 1984. Concluzia noastră se bazează și pe precizarea scriitorului referitoare la biografia schițată a artistei, în care ea însăși își descrie viața și activitatea aproape exclusiv pe firul artei plastice, enumerând expoziții la: Cluj – 1924, 1930, 1931, 1934, București/ 1935, Brașov- 1936, 1937, Timișoara -1928, 1939, Paris- 1930. Despre expoziția de la Paris, presa franceză spunea ” Cântăreața care a repurtat aplauze în mai multe orașe ale Europei, pictorița de mare talent și cu temperament vibrant, Elena Chiffa este una dintre cele mai remarcabile personalități artistice ale epocii noastre. Româncă de origine, o foarte frumoasă femeie, Elena Chiffa și-a consacrat viața artei” (Revu du Vrai et du Beau”nr. 153/1933, p. 8)”. Din volumul în curs de aparție: ”Satele de după târg”, autor Florica Dura

Despre evenimentul de la Bistrița, puteți afla detalii din comunicatul remis presei de organizatori:

”Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud, secţia Casa Argintarului din Bistriţa, vă invită în data de 24 februarie, ora 16:00, sărbătorită în calendarul popular ziua de Dragobete, la vernisarea expoziţiei de pictură şi prezentarea albumului retrospectiv Ileana Antonu.
Născută în 1890 în Mărişelu, Ileana Antonu se căsătoreşte la nici 15 ani cu Emil Chiffa, funcţionar superior la Banca ”Coroana” din Bistriţa, dar şi un apreciat ziarist, poet şi muzician. Încă de mică Ileana este atrasă de pictură, urmând o şcoală primară în Bistriţa, unde ia lecţii de pictură de la Iosef Humplik, un pictor şi sculptor vienez.
În 1920 Ileana se mută cu soţul său în Cluj-Napoca, unde îşi continuă studiile de pictură. Tot în această perioadă Ileana începe să studieze şi muzica.
Repertoriul abordat de bistriţeancă era unul extrem de variat, apelând atât la creaţia românească, cultă sau de inspiraţie populară, cât şi la muzica universală. În tot acest timp însă Ileana Antonu nu abandonează pictura, prima sa expoziţie având loc în anul 1924 la Castelul Banffy din Cluj, urmând ca a doua expoziţie să aibă loc trei ani mai târziu. Talentele de necontestat ale Ileanei erau completate de o frumuseţe orbitoare, frumuseţe care a surprins-o chiar şi pe Regina Maria a României. Aceasta auzise pe la începutul anilor `20 că prin zona Bistriţei există o artistă care îi seamănă uimitor. Curioasă din cale afară, regina a chemat-o pe Ileana la palat pentru a se convinge de frumuseţea sa. Când a văzut-o, Regina Maria a exclamat: ”Eşti frumoasă foc!” Ileana a profitat de vizită şi i-a cântat reginei, care drept răsplată i-a dăruit două şiraguri de mărgele.
În 1929 artista părăseşte România, pentru a studia în Italia, Germania şi Franţa. La Paris ajunge să studieze alături de Tadeusz Styka şi chiar lucrează pentru o perioadă la Muzeul Luvru. Plecarea în străinătate a însemnat ruptura de primul său soţ Emil Chiffa. După ce a revenit în ţară, la 41 de ani l-a cunoscut pe colonelul Nicolae Antonu, comandant al Inspectoratului de Jandarmi transilvănean, cu care s-a şi căsătorit şi căruia îi preia numele. Nicolae Antonu s-a născut în 1878 la Năsăud şi provine dintr-o familie de militari, fiind fiul lui Toader Antonu, un căpitan cesaro-regesc. Nicolae a servit, până să o cunoască pe Ileana, în Ungaria şi Polonia. Ajunge chiar prizonier al ruşilor în 1915, fiind internat într-un spital din Moscova, de unde evadează după însănătoşire. În ultima parte a vieţii, Ileana Antonu s-a stabilit la Sângeorz-Băi, mai precis din 1958 și până la decesul din 18 februarie 1971, aceasta fiind înmormântată în curtea Bisericii Ortodoxe din oraşul-staţiune!”