Interviu cu Dumnezeu!

  Ai vrea sa-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
- Daca ai timp… i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebari ai vrea sa-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a raspuns:
- Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca… iar apoi tânjesc iar sa fie copii.
Ca îsi pierd sanatatea pentru a face bani… iar apoi îsi pierd banii pentru a-si recapata sanatatea.
Faptul ca se gândesc cu teama la viitor si uita prezentul iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul.
Ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat aşa, tăcuţi un timp...
Apoi am întrebat:
- Ca parinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?
- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inimile celor pe care îi iubesc… şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece.
Să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cît mai puţin.
Să înveţe că există oameni care îi iubesc dar pur şi simplu însă nu ştiu să-şi exprime sentimentele.
Să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaţi lucru şi că pot să-l vadă altfel.
Să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.
- Mulţumesc pentru timpul acordat… am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
- Doar faptul că sunt aici! ÎNTOTDEAUNA!