La final de an, venerabilul nonagenar Teodor Tanco cere primarilor din UCGN să se retragă din executivul ong-ului care administrează patrimoniul fostului Regiment de Graniță 2 Năsăud

A fi reprezentant al comunelor grănicereşti astăzi.

Dacă în precedentele articole s-a arătat ce este şi cum se dobândeşte şi moşteneşte calitatea de urmaşi ai străbunilor grăniceri, ea fiind fără sfârşit istoric dacă se respectă cele două condiţii atributive, e necesar să se schiţeze şi calitatea de reprezentant al grănicerilor, care este un drept virtual. El se poate dobândi şi exercita prin respectarea celor două condiţii: 1) dacă eşti urmaş de grănicer; 2) dacă eşti ales de comună grănicerească (în mod direct sau indirect). Subliniez a nu ştiu a câta oară că e vorba de „comună grănicerească” în sens istoric; cum se numeau cele 44 de localităţi care compuneau Regimentul II român şi în continuare pe vremea Districtului administrativ autonom. Fie mare sau mică aşezarea grănicerească, politic era de drept o comună. Şi fiecare avea proprietăţile sale: intravilanul, terenurile sau câmpurile din jurul lui şi în special suprafaţa de munţi cu păduri şi păşuni montane.

Pe parcurs şi încă spre sfârşitul secolului 19, s-a intensificat procesul schimbării statutului, şi mai mult, în secolul 20 şi până în prezent, existând comune şi sate. Dar două din ele au urcat administrativ în altă clasă, devenind oraşe: Năsăudul şi Sângeorz-Băi.

Actuala împărţire administrativ-teritorială, din 1968, nu a acordat la toate localităţile grănicereşti acelaşi statut de comună, nu e o egalitate a satelor cu acestea. De aceea înjumătăţirea lor creează probleme. Satele se integrează administrativ comunelor; fiind de mărimi deosebite, mai mici teritorial şi al numărului de locuitori. Sunt cazuri când toate satele grănicereşti se integrează comunelor grănicereşti. Sunt comune grănicereşti care au în componenţă şi sate negrănicereşti; un exemplu e Mărişelu. Sau comune negrănicereşti care integrează şi sate grănicereşti; exemplu e Nimigea de Jos. În acestea mixte există probleme şi unele chiar grave, unde satul grăniceresc redobândindu-şi averile lor, munţii, şi le-au pierdut, fiindcă prin abuz au fost intabulate pe numele comunei administrative negrănicereşti; exemplu trist e Mocodul din com. Nimigea Ungurească, azi Nimigea de Jos. În unele cazuri ne-am trezit la adunările generale că au venit primarii acestora să reprezinte satul grăniceresc de-acolo. Ce tupeu! Şi tot atât de nenormal şi abuze şi din partea primarului din origini negrănicere venind să prezinte personal în U.C.G.N. comuna sau satul grănicer.

Am repetat cu bună ştiinţă o serie de probleme, şi nu o dată, ca să se ştie cât de puţin din specificul fenomen şi ce e grănicerismul în judeţul Bistriţa-Năsăud. Pentru că destui din reprezentanţii localităţilor la adunările şi lucrările, în organismele grănicereşti, inclusiv în cele administrative locale şi parlamentare sunt tabula rasa, ca informare; să nu mai vorbim de cunoaşterea istoriei grănicereşti de pe plaiuri năsăudene şi bistriţene. Nu-i vorbă, şi unii dintre intelectualii noştri sunt total neiniţiaţi.

De altfel, pe lângă neştiinţă, excluzând excepţiile, se adaugă şi nelegitimitatea tuturor primarilor ca reprezentanţi la adunarea generală, în consiliul director.

Aşadar din nou despre primarii de la U.C.G.N.

Deşi Statutul Uniunii a avut înscris principiul că este o asociaţie „nonpolitică”, „nonguvernamentală” şi fără cârdăşii cu alianţe politice, s-a încălcat cu nonşalanţă.

Dar s-a ajuns şi la vremea când să se rezolve această problemă şi să se pună stop ilegalităţilor.

Acesta e şi conţinutul procesului civil a cărei primă dezbatere (poate şi singura) va avea loc la data de 23 ianuarie 2015 la Judecătoria Năsăud. L-am intentat pe baza principiului „nulităţii absolute”. Nu are alt ţel decât îndepărtarea tuturor primarilor care sunt reprezentanţi ai celor 44 de „comune grănicereşti”. Numărul lor e mic, tot mai mic; pare-se că unii s-au retras tacit şi caută să delege ce-i în drept alte persoane. Cei ce nu vor anunţa plecarea sau retragerea şi renunţarea la calitatea de reprezentanţi îi va îndepărta justiţia. Oricum, au fost un rău necesar, când Uniunea nu avea nici cap, nici coadă. M-au ajutat şi greu ar fi fost punerea în aplicare a hotărârii judecătoreşti de desfiinţare a „căpuşei” corupte a lui Antonel Pop. Destui au dovedit competenţă măcar administrativă şi mult interes pentru apărarea patrimoniului Uniunii. Mulţumesc celor activi şi de bună credinţă care sunt sau au fost alături de Uniune, dar desfid pe cei ce au lovit şi păgubit Uniunea prin şmecherii şi hoţii, lipsind pe zeci şi zeci de elevi şi studenţi de bursele aşa modeste cum sunt. Gândiţi-vă şi comparaţi ce s-ar fi putut realiza cu zecile de mii de euro cheltuiţi pe maşini elegante pentru camarila lui Antonel Pop sau la sutele de mii de euro ce se puteau aduce venit dacă primarul Mircea Romocea şi cu fosta ministereasă nu ne împiedicau să facem mica uzină electrică de la baraj, odinioară a grănicerilor şi care asigura lumina Năsăudului; dar şi actualul primar şi-a construit prin subterfugiu microcentrală proprie.

De unii primari care au fost adevăraţi urmaşi de grăniceri mă despart greu şi în semn de preţuire îi îmbrăţişez sufleteşte. Ca şi pe cei care în prezent mai sunt reprezentanţi, dar îi sfătuiesc, îi rog sincer să renunţe, să se retragă sub orice formă, să demisioneze ca Ion Nistor şi să anunţe la sediu, să se facă o evidenţă, încât să nu aibă loc procesul, încât să fie o constatare de intrare în legalitate asumată. După care în timpul prevăzut statutar, în calitatea ce o am, dar şi aceea de decan de vârstă, să convoc o adunare generală extraordinară pentru completarea cu numărul legal de reprezentanţi. Totodată să fie validaţi cei propuşi de către consiliile locale şi ales un nou consiliu director şi preşedinte.

Cu speranţa aceasta în suflet urc încet pragul anului 2015, iar tuturor din Uniune, reprezentanţi şi primarilor din cele 44 de localităţi, şi tuturor locuitorilor acestora, deopotrivă conjudeţenilor, le doresc cu sinceritate şi afecţiune AN NOU FERICIT!

Preşedinte de Onoare al UCGN

Prof. dr. Teodor Tanco