Libertatea e o soră a singurătăţii

A-ţi câştiga dreptul de a merge pe propriul drum, nu atât în relaţia cu ceilalţi, cât mai ales în urma confruntării cu propriile spaime, te poate duce într-un loc aparent pustiu, unde rareori să ai senzaţia că până la tine răzbat ecouri.

Am învăţat, şi de fiecare dată mi-e greu să spun acest lucru, că oamenilor, majorităţii, le e mult mai simplu să fie conduşi. Că se obişnuiesc prea uşor cu falsa linişte că altcineva ia pentru ei deciziile împovărătoare şi că, de fapt, totul e mult mai sigur când te laşi, când devii rotiţă. Limitele apar limpezi, rutina se îmbracă în responsabilitate şi viaţa pare veşnică.

Dar dacă visezi asiduu că lucrurile pot fi şi altfel, dacă nu renunţi la a te proiecta într-o postură liberă, ai grijă. Pentru că s-ar putea să ţi se-mplinească.

Nouă, celor de la ORA de Cluj, ni s-a împlinit. Suntem o mână de oameni şi ne bucurăm în fiecare dimineaţă când urcăm, pe sub struguri copţi, într-o redacţie unde mâncăm unul din covrigii altuia, ne instalăm reciproc programe de calculator şi apoi râdem că prea ne luăm în serios. Noi ne facem cafeaua, noi spălăm pe jos, noi curăţăm WC-ul.

Ne-am întors, într-un fel, la începuturile acestei meserii. Singura problemă – deja ne-am dat seama de asta – e să reînvăţăm să fim liberi. Pentru că fiecare dintre noi a fost condiţionat să o apuce pe un anume tip de tunel, şi numai pe acela. Acum căutăm să ieşim la suprafaţă. Acolo, sperăm să dăm de singurătăţile dumneavoastră şi să ni le facem surori.

*

Ne puteţi citi, pe OradeCluj.ro. Vă aşteptăm şi vă mulţumim.

Foto: Mihnea Măruţă - Orade Cluj.ro