Mihai Goțiu zice că, povestea jafului în păduri a început cu retrocedările ilegale!

 RĂSPUNS pentru administratorii pădurilor din România. Ce facem cu tăierile ilegale de păduri. Cum modificăm Codul Silvic. Cum scăpăm de infringement. Și cum administrăm și valorificăm pădurile României pentru beneficiul tuturor cetățenilor (administratori și ne-administratori de păduri)

Într-o postare pe pagina lor de Facebook, Asociația Administratorilor de Păduri mi-a adresat, ieri, o scrisoare publică. Totul a pornit de la dezbaterile, de săptămâna trecută, din Comisia pentru Agricultură și Silvicultură din Camera Deputaților și, apoi, de la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (dezbatere maraton, de peste 10 ore, fără pauză), pe marginea modificărilor la Codul Silvic, la care sunt inițiator și/sau co-inițiator, menite să reducă tăierile ilegale de păduri, să evităm un infringement și un proces la Curtea de Justiție a Uniunii Europene din cauza tăierilor ilegale de păduri, și să ducă la o administrare și valorificare sustenabilă, în interesul tuturor cetățenilor și cu respectarea normelor de protecție a mediului, a pădurilor din România.

Aici puteți citi scrisoarea pe care mi-a adresat-o Asociația Administratorilor de Păduri: https://www.facebook.com/ocoalederegim/posts/694652181385386 Fragmente ample din aceasta (atenție la ghilimele :) ) regăsiți și în răspunsul de mai jos (daă doriți să evitați să tot treceți de pe un text pe altul)

***

Către Asociația Administratorilor de Păduri,

Apreciez invitația la dialog, chiar dacă nu sunt de acord cu tonul acesteia. Un dialog nu poate porni de la premisa că o parte e deținătoare a adevărului absolut, iar cealaltă parte e reprezentantă a ”intereselor străine”. Atât societatea civilă, cât și politicienii (buni ori răi, onești sau corupți, mai pregătiți ori mai puțini pregătiți) sunt părți ale dialogului, iar atacarea și jignirea lor în bloc, generalizată, nu este în măsură să faciliteze dialogul, ci, dimpotrivă, să-l blocheze.

De altfel, atât în discuțiile din Comisia pentru Agricultură și Silvicultură din Camera Deputaților, cât și în dezbaterea maraton de la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP), la care reprezentanții asociației d-voastră au participat, am fost primul care am obiectat la faptul că nu ați fost implicați de la început în dezbaterile legate de modificările la Codul Silvic. O parte a responsabilității aparține și unor colegi de la Senat (și nu din USR), cărora le-am transmis acest lucru, dar și d-voastră. Eu am făcut tot ce a ținut de mine pentru ca modificările propuse la Cosul Silvic să fie cât mai vizibile. Așa cum reprezentanții societății civile au făcut demersuri pentru a participa la dezbateri încă de la început (iar acest lucru nu le-a fost refuzat), mi-aș fi dorit să faceți și d-voastră și, vă asigur, că dacă ați fi fost refuzați, aș fi fost primul care să ia atitudine. Nu le reproșați reprezentanților societății civile (și nici mie) că au fost mai atenți și mai interesați de urmărirea și implicarea în procesul public al dezbaterilor legate de modificările Codului Silvic.

Reluarea de la zero a unei dezbateri (care are deja aproape jumătate de an pe unele aspecte, iar pe altele le discutăm de ani buni) e total neconstructivă, în condițiile în care situația e extrem de gravă și are caracter de urgență, cu riscul trimiterii în judecată a României la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din cauza tăierilor ilegale de păduri și a încălcării reglementărilor europene privind protecția mediului – cu termen de câteva săptămâni (în cazul tăierilor ilegale) și a câtorva luni (pe celelalte aspecte sesizate).

Mai apoi, constat că există o contradicție majoră între ceea recunoașteți (că sectorul are probleme sistemice grave, începând cu criminalitatea organizată și ajungând la viziune) și pretenția de a nu se schimba nimic, că ”avem o legislație prea stufoasă deja” și pe care singuri o caracterizați ca fiind ”de sorginte comunistă”. Mi-e greu să înțeleg cum, în cadrul dezbaterilor de la MMAP, ați recunoscut că sunt presiuni majore în timpul campaniilor electorale, dar îl atacați pe cel care încearcă să le stopeze!

Să luăm, însă, pe rând ceea ce considerați că ar fi ”adevăratele racile ale sectorului silvic” împotriva cărora pretindeți că luptați (”spre deosebire de mine”!).

1. ”influența nefastă a politicului în administrarea pădurilor statului”;

Da, politicul are o influență NEFASTĂ în administrarea pădurilor statutului, dar și în a celor private. Investigațiile și documentările pe care le-am realizat și/sau prezentat public ÎNAINTE de a intra în politică, în calitate de jurnalist, le-au scos în evidență cu supra-măsură: de la eterna finanțare a partidelor (tradusă prin masive tăieri ilegale de păduri, cu vârfuri în perioada campaniilor electorale), până la susținerea unei companii precum Schweighofer să obțină cvasi-monopol pe piața lemnului din România, influențând grav sectorul procesatorilor autohtoni (având ca efect dispariția a sute de mii de locuri de muncă în domeniu) și accesul cetățenilor la lemn de foc.

Pretenția de a nu exista niciun fel de influență politică în administrarea pădurilor este, însă, total nerealistă. Ideea că ”doar silvicultorii sunt îndreptățiți să se pronunțe” e incorectă. În calitate de reprezentanți ai cetățenilor – da, ai acelor cetățeni care se revoltă, cu zecile și sutele de mii pe rețelele sociale, în presă și în alte moduri publice, fie că activează în ONG-uri de specialitate, fie că nu – politicienii au obligația să se implice în deciziile privitoare la păduri.

Decizii care nu se rezumă la modul în care lemnul este tăiat/exploatat (asta e treaba silvicultorilor), ci și la modul lui de valorificare – asigurarea lemnului de foc pentru populație (unde politicul trebuie să medieze între interesul legitim al proprietarilor/administratorilor de păduri de a vinde cât mai scump lemnul tăiat și cel al cetățenilor care trebuie să-și permită achiziționarea lui), dezvoltarea economiei locale și susținerea procesatorilor autohtoni (care nu-și permit să concureze, la preț, cu o mega-corporație, dar care aduc mai multe locuri de muncă și beneficii economice țării și cetățenilor acestora prin prelucrarea superioară a lemnului) ori protecția mediului (unde, din nou, există un interes public general, garantat de Constituție – dreptul la mediu sănătos).

Fără mediere și decizie politică între toate aceste interese legitime (ale fiecărei părți în parte), dar, cum am arătat, contradictorii, conflictul se va escalada, și vom pierde cu toții – administratori de păduri și restul cetățenilor. Și, după cum puteți oberva din sumara enumerare, problemele nu se rezumă doar la cele legate de silvicultură, ci și la drept, economie, biologie și alte științe sociale și de mediu.

Desigur, puteți alege să-l atacați pe cel care încearcă o asemenea mediere și apoi să vă plângeți de presiunile care se fac asupra pădurii pentru finanțarea campaniilor electorale. Într-un context precum cel din acest an – cu sectorul pădurilor grav afectat de factori cumulați: pandemie și condiții externe – puteți băga de seamă că cei care și-au construit carierele politice pe finanțările primite din tăierile de păduri N-AU soluții pentru d-voastră.

Cei care ați participat la dezbaterea de la MMAP ați avut ocazia să obervați care au fost reacțiile când am spus că în contextual actual e necesar și legitim ca administrarea pădurilor să fie sprijinită din bugetul public, iar asta să se întâmple chiar în această lună, când se discută rectificarea bugetară. Descrieți-le și celor care nu au participat la discuție care au fost reacțiile. Și spuneți-le și despre faptul că doar la această întâlnire ați aflat că, de peste o lună, în Senat au fost votate modificări la Codul Silvic legate de acordarea de ajutoare care să atenueze impactul negativ al fenomenelor meteorologice (doborâturile de vânt), combinate cu cele ale pandemiei în acest an, asupra administrării pădurilor. Și spuneți-le și că votul final pe aceste măsuri este amânat și blocat la Camera Deputaților.

Pe de altă parte, cine credeți că are posibilitatea și credibilitatea să prezinte, să susțină și să medieze public asemenea măsuri de susținere, astfel încât să fie acceptabile social – inclusiv de către acei reprezentanți ai societății civile pe care îi jigniți? M-aș aștepta să vă dați seama că niciun partid nu-și va asuma cheltuieli publice suplimentare atâta timp cât necesitatea acestora nu e înțeleasă și acceptată de către cei care contribuie la bugetul public – adică de către toți cetățenii ori măcar de o majoritate covârșitoare. Și înțelegeți oare că administrarea pădurilor e imposibil să primească susținere publică (implicit, și finanțare) atâta vreme cât nu există mecanisme de control și sancționare din partea celor care cotizează la bugetul public? Cum le puteți cere cetățenilor: ”dați-ne bani din taxele și impozitele voastre (că toți beneficiați de pe urma administrării pădurilor sănătoase), dar să nu aveți pretenții să verificați că-i folosim pentru ceea ce i-am primit și să ne controlați dacă tăiem mai mult decât am spus”?

2. ”Rețeaua de crimă organizată creată sub denumiri generice gen: Garda Forestieră, Garda de Mediu, Poliție…etc cu ramificații care se opresc la palatele ”națiunii”.”

Mă număr printre cei care am acuzat influența politică în Garda Forestieră, Garda de Mediu, Poliție și… Romsilva ori ocoale private (nu știu de unde ”scăparea” cu Romsilva și a unor ocoale private în enumerarea d-voastră – că nu se poate tăia pădurea ilegal fără a avea și complicitatea unor silvici).
De altfel, acesta e și unul dintre argumentele pentru m-am numărat printre inițiatorii legii de înființare a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Mediu (”DNA-ul PĂdurilor”). Pe de o parte, pentru că având de a face cu o ”rețea de crimă organizată”, e nevoie de o instituție cu atribuții și specializare în combaterea criminalității organizate dar, în același timp, specializată și în combaterea infracțiunilor de mediu. Pe de altă parte, pentru că Garda Forestieră, Garda de Mediu, Poliția și Romsilva sunt susceptibile controlului politic, prin subordonarea lor instituțională. Ceea ce nu se întâmplă cu un Parchet, în cadrul căruia procurorii se bucură (instituțional) de independență și inamovibilitate. În condițiile în care recunoașteți existența acestei ”rețele de crimă organizată” în domeniu, m-aș bucura să vă alăturați eforturilor reale de destructurare a acesteia, nu să ne puneți bețe în roate.

3 ”lipsa totală de implicare a statului în susținerea activităților ce țin de sănătatea pădurii (interes național!?!);”
4. ”subfinanțarea gravă a sectorului silvic românesc și lipsa oricărei protecții în fața concurenței externe neloiale;”

M-am referit deja la aceste aspecte mai sus. Consider că e nevoie de o finanțare publică pentru administrarea pădurilor, pornind de la premisa că de serviciile pe care le oferă pădurea beneficiază toți cetățenii. Implicit, în cazul impunerii unor restricții ori a unor costuri suplimentare de administrare, este legitim ca toți beneficiarii (toți cetățenii) să contribuie la compensarea ori suportarea acestora. (cei care ați participat la dezbaterea de la MMAP ați avut ocazia să constatați că am susținut public acest principiu).

Apreciez că trebuie să existe o distincție între administrarea pădurii și valorificarea lemnului (care e doar un aspect al administrării pădurii). În majoritatea țărilor europene, valorificarea lemnului și a produselor nelemnoase ale pădurii acoperă costurile de administrare și asigură un profit sustenabil, atât pentru administratori, privați ori de stat, cât și pentru bugetul public (nota bene: în unele țări, precum Italia, Spania ori Portugalia, produsele nelemnoase aduc beneficii chiar mai mari decât produsele lemnoase – dar asta e altă discuție).

Cu toate acestea consider că nu trebuie condiționată administrarea pădurii exclusiv de tăierea lemnului. Iar acest an e cel mai bun – de fapt, cel mai prost – exemplu. Să tai mult și să vinzi extrem de ieftin, doar pentru a acoperi costurile curente de administrare, e perdant, pe termen mediu și lung, și pentru administratorii de păduri și pentru bugetul public. Și cu cât tai mai mult, cu atât prețul lemnului va scădea, în condițiile unei piețe în care cererea e prăbușită, și trebuie să tai și mai mult pentru a acoperi costurile curente, iar prețul lemnului va coborî și mai mult, intrând într-o spirală dementă.

5. ” lipsa unei strategii naționale și a unei proiecții pe termen lung”

Aici suntem perfect de acord. Dezbaterea a început. Dacă vom reuși să stăm cu toții la aceeași masă, și nu împărțiți pe ”căprării” (administratori de păduri vs. procesatori vs. societate civilă vs. politicieni etc.), cred că vom reuși să o facem împreună.

6. ”legislația greoaie, incoerentă, stufoasă, tipică societăților care refuză să se desprindă de comunism”.

De acord până la un punct. Cel în care adaptarea legislației autohtone la cea europeană, atât din domeniul pădurilor (și aici mă refer, în mod special, la regulile de măsurare, monitorizare și trasabilitate a legalității provenienței lemnului), cât și din domeniul umbrelă al protecției mediului și a luptei împotriva efectelor schimbărilor climatice, ajunge să fie etichetată, în mod propagandistic și manipulativ, fie ca fiind ”comunistă”, fie ca reprezentând interese oculte ale unora care vor să ”blocheze România”. Reforma domeniului nu se poate face nici cu etichetări și nici cu teorii ale conspirației.

Dacă vrem să scăpăm de o legislație ”tipică societăților care refuză să se desprindă de comunism”, avem un model care a început să devină funcțional în UE (dezvoltată și în Vest, după ce au ajuns și ei, în anii 70-80 ai secolului XX într-o fundătură, moment în care au trecut la o schimbare de viziune care a pornit de la premisa că administrarea și valorificarea pădurilor nu se poate face doar sectorial, ci în contextul mai larg al protecției mediului și al dezvoltării sustenabile a întregii economii).

Nu putem adapta din legislația europeană doar ce ne convine (principiul compensărilor juste și a sprijinului public – ca să dau doar un exemplu), fără a prelua și părțile de restricții și de control (fără de care finanțările publice nu ar avea acceptabilitate socială) și fără a accepta că trebuie să ne adaptăm legislația în mod integrat, ținând cont și de normele de protecție a mediului și de strategia de dezvoltare sustenabilă.

7. ”Faptul că silvicultorul nu iși mai poate face meseria pentru care a fost pregătit fiind transformat în paznic, jurist, economist, contabil, informatician… etc.”

Zâmbesc amar. Da, silvicultorul nu are specializare în drept, contabilitate, informatică, pază (și aș mai adăuga, exemplificativ, nici în biologie, geografie a mediului, dezvoltare sustenabilă), dar toate aceste lucruri AU legătură cu administrarea pădurilor. Administrarea pădurii e o activitate multi-disciplinară, care necesită specializări diferite. Așadar, dacă doriți să vă exercitați doar profesia pentru care sunteți pregătit, trebuie să acceptați că nu doar silvicultorii sunt cei care au legitimitate să fie parte la elaborarea strategiilor și politicilor publice legate de păduri.

De încheiere:

(fragment din scrisoare): ”Vă place să vorbiți despre “Amendamentul Schweighofer” dar știți oare cum a fost introdus în legislație pragul de 30%? Dacă nu știți, vă informăm că “susținerea” pentru excluderea acestei companii din piața liberă a venit tocmai de la organizația criminală care astăzi parazitează pădurile și apele Romaniei. Dacă însă știați, înseamnă că aceasta mafie a ajuns și în curtea dumneavoastră. Doar urmează campanii electorale costisitoare, nu-i așa?”

Știu cum a fost introdus amendamentul anti-monopol în Codul Silvic, în 2015. Mai mult, știu și cum a ajuns ”celebra” companie austriacă în România, la începutul anilor 2000, căreia i s-au oferit facilități extreme de generoase, în baza cărora a ajuns să domine piața autohtonă. Am documentat și am scris (înainte de a intra în politică) și ce a stat în spatele acestei afaceri. Mai exact, imensele retrocedări ilegale de păduri din România (a se vedea doar vârful icebergului – dosarele ajunse în instanță, gen Hrebenciuc & Co). Acești proprietari ilegitimi n-au dorit să facă administrare de păduri (știind că, oricând, pot pierde suprafețele respective), ci să taie lemnul și să-l vândă rapid (valoarea lemnului de pe un hectar de pădure fiind de cel puțin zece ori mai mare decât valoarea terenului cu pădure). Iar pentru o asemenea operațiune de anvergură era nevoie de un procesator care să aibă capacitatea de a prelua lemnul tăiat. Așa a început.
Investigațiile realizate în anii 2014-2015 au scos în evidență atât rolul nefast al companiei pentru economia autohtonă (afectarea gravă a procesatorilor autohtoni) și, mai ales, că această companie avea o disponibilitate uriașă să achiziționeze lemnul tăiat ilegal (plătind pentru el mai mult decât pentru lemnul tăiat legal!). Observ că acest lucru nu vă deranjează și v-ați dori ca același factor politic să anuleze articolul anti-monopol din Codul Silvic. Asta considerați că ar fi o influență mai puțin ”nefastă” a politicului?

Vă întreb direct: cine ar avea de câștigat dacă Schweighofer ar ajunge să plătească, iar, mai mult pentru lemnul tăiat ilegal decât pentru cel tăiat legal? Oare nu cei care administrează pădurile? Dacă tot vă deranjează faptul că Schweighofer NU este lăsată că cumpere cât lemn vrea, de ce vă deranjează, în același timp, măsurile, e drept mai birocratice (măsurarea fără marje de eroare uriașe a lemnului pus pe piață, stabilirea trasabilității acestuia etc.), dar absolut necesare pentru a nu mai lăsa posibilitatea de a achiziționa lemn tăiat ilegal?

(fragment din scrisoare): ”Pentru informarea dumneavostră, dacă Statul român ar dori stoparea activităților infracționale din domeniu ar rezolva această problemă până la apusul soarelui, fără SUMAL sau altul din cele peste 150 de sisteme informatice achiziționate până acum.”

Regulamentul European (EU Timber Regulation) spune foarte clar – instituirea sistemului ”due diligence” pentru operatorii de pe piața lemnului trebuie să țină cont și de specificul local (mai exact de practicile infracționale din fiecare țară în parte). Pe de o parte afirmați că ”Statul ar putea stopa activitățile infracționale până la apusul soarelui”, pe de altă parte că vă doriți cât mai puțină reglementare. Pentru a reduce reglementarea soluția e simplă – administrarea cinstită a pădurilor. Lemnul nu poate să dispară din pădurile României fără complicitatea administratorilor de păduri (Romsilva ori privați). Asta s-ar fi putut face până la răsăritul soarelui, nu până la apus! Și nu ține de Stat, ci de administratorii de păduri.

(fragment din scrisoare): ”În ceea ce privește Comisia Europeană, din păcate, aceasta este supusă dezinformării sistematice făcute atât de către oameni politici inconștienti și fără scrupule cât și de către reprezentanți ai unor ONG-uri care nu au nici o legatura cu interesele noastre naționale ci mai degrabă cu cele ale “sponsorilor”.”

Asta e o manipulare și o jignire care nu vă fac cinste. Comisia Europeană nu și-a bazat deciziile doar pe sesizările politicienilor și ONG-urilor. Reprezentanți ai Comisiei și ai Parlamentului European au efectuat numeroase vizite PE TEREN și documentări în România pentru verificarea sesizărilor. Există datele Inventarului Forestier Național (IFN) și există studii care arată că, anual, amprenta lăsată de lemnul de foc ars în România provine de la un volum mai mare decât tot lemnul tăiat cu acte în țara noastră! Adică se arde mai mult decât se taie legal! Asta fără a pune la socoteală lemnul vândut industriei de prelucrare și construcțiilor! Suplimentar, pe lângă investigațiile jurnaliștilor autohtoni, există investigații jurnalistice ale unor instituții de prestigiu la nivel European, care au documentat și prezentat fenomenul. Iar tragediile, soldate cu pădurari amenințați, loviți și omorâți de către Mafia Lemnului, nu sunt ”dezinformări sistematice”, ci o realitate dureroasă, care indică amploarea fenomenului și impunitatea de care se beneficiază aceștia.

(fragment din scrisoare): ”Cum justificați dumneavoastră faptul că România, țara europeană cu cele mai multe arborete virgine, cu aproape singurele populații de carnivore mari, cu o floră și faună unicat, este blamată, certată, amendată și hulită? Adică, silvicultorii din toată lumea ne viziteaza pădurile ca pe un muzeu și rămân uimiți de munca noastră dar politicienii o neagă? Pe ce temei?”

Fără a scădea cu nimic din meritul specialiștilor în silvicultură de bună-credință, faptul că avem păduri virgine și o biodiversitate extraordinară ține și de dezvoltarea (mai exact lipsa de dezvoltare) a României. Da, s-a tăiat mai puțin în țara noastră și pentru că industrializarea a început mult mai târziu și n-a avut amploarea din alte țări. Acest handicap, ne oferă, însă, acum, un avantaj competitiv. Asta dacă suntem dispuși să-l înțelegem și să-l valorificăm.

O opțiune e să radem și noi pădurile, să le exportăm pe doi bani, să se îmbogățească niște mari companii și clienții lor, să încasăm niște firfirei la buget, iar apoi să ajungem în situația statului Haiti. Haiti care, în perioada în care și-a ras pădurile și s-a axat pe monocultura bumbacului, a fost una dintre cele mai bogate colonii ale lumii. Un veac mai târziu, rămasă fără păduri și cu solul epuizat de monoculturi, Haiti a ajuns cel mai sărac stat din lume, situație pe care nu reușește să o depășească de un alt veac!

O altă opțiune (să rămânem tot în zona Caraibelor) e Costa Rica. Țară care are un sfert de suprafață (25%) protejată în parcuri naționale! Deși deține doar 0,1% din suprafața globală de teren, se poate lăuda cu aproape 5% din biodiversitatea mondială. Cu această politică, n-a ajuns printre cele mai bogate țări ale lumii (e undeva pe la mijlocul clasamentului, dacă ne raportăm la PIB), dar se bate, în fiecare an, cu Elveția, pentru prima poziție în topul mondial al… calității vieții!

Cam astea sunt alternativele/modelele acum: 1) încercăm să ”recuperăm” secolele de industrializare pierdute(cu o bunăstare efemeră pentru una-două generații) și cu o epuizare a resurselor care va condamna la sărăcie perpetuă generațiile viitoare sau 2) valorificăm inteligent și sustenabil resursele pe care le avem, nu pentru a deveni cei mai bogați cetățeni ai lumii, ci pentru a intra în topul celor care se bucură de o calitate a vieții din toate punctele de vedere. Inclusiv din cel al unei vieți sănătoase!

***

Închei aici acest (doar aparent) lung răspuns. Spun ”doar aparent lung”, pentru că fiecare punct în parte merită dezvoltări și argumentări (și contr-argumentări) ample. Nu doar că am disponibilitatea, ci îmi asum și organizarea unei dezbateri ample legate de soarta pădurilor din România. O dezbatere în care să fie implicați toți actorii legitim interesați. O să revin cu invitația de participare la această dezbatere.