O altă explicaţie pentru nostalgia comunismului

Jumătate dintre românii cu drept de vot consideră că Nicolae Ceauşescu a fost un conducător bun, iar circa 40% l-ar şi vota dacă, resuscitat, el ar candida la preşedinţie. Revin la recentul sondaj de opinie efectuat de Institutul Român pentru Evaluare şi Strategie deoarece nu îmi sunt suficiente explicaţiile generaliste, care invocă nostalgia comunismului ca efect al nivelului de trai. Aici se ascunde şi altceva, un sens mai mult uman decât politic sau economic.

Încerc să-i înţeleg pe cei care formează procentele de mai sus şi să mă (trans)pun, pe cât posibil, în pielea lor: care sunt principalele atuuri ale comunismului, mai ales la nivel popular? Ce le vine în minte acelor oameni când îl compară cu situaţia actuală? Stabilitatea socială, siguranţa locului de muncă, predictibilitatea vieţii (paradoxal, dar adevărat), mult mai puţina materie primă pentru sentimentul “capra vecinului”, poate o valorizare superioară a bucuriilor simple (silită, dar tot superioară rămâne) şi, cu siguranţă, păstrarea “la respect” a periferiei agresive.

Dacă n-ai trăit comunismul, mai că ţi-ar veni să întrebi unde sunt dezavantajele. De altfel, aşa cum rezultă din acelaşi sondaj, majorităţii nu-i pasă că acel sistem era falimentar din concepţie şi, mai grav decât atât, nici nu vede cine ştie ce câştig în recăpătarea libertăţii. Acesta e adevărul sec. Oricât ar părea de cinic, majoritatea vrea şi are nevoie să fie condusă.

Dacă-i asiguri o oarecare marjă de mişcare în propria viaţă, dacă-i furnizezi o iluzie bine ambalată că el este cel care ia deciziile importante în ceea ce-l priveşte, omul – cu rare excepţii, acele excepţii care schimbă istoria – se supune sistemului.

Asta n-a reuşit comunismul, să mai ambaleze iluzia. Prea dureroasă ajunsese discrepanţa dintre declaraţii şi sărăcie. Dar ceea ce a reuşit comunismul, şi aici voiam să ajung, a fost să ofere un rost sacrificiului, un rost de multe ori palpabil, real.

*

Textul integral poate fi citit aici.

Despre cine este şi cu ce se ocupă Mihnea Măruţă, cît şi alte texte scrise de el, puteţi citi pe blogul lui.