Tibi Ușeriu pe pressone.ro: "Am îngheţat în somn. Acum simt că-mi crapă capul. Dar a meritat"

 Nevoit să abandoneze cursa extremă din Canada, Zukon Arctic Ultra, maratonistul bistrițean Tibi Ușeriu, câștigător de trei ori a maratonului de la Polul Nord 6633 Arctic Ultra, aflat pe un pat de spital din Canada, meditează la sensul și scopul performanțelor sale ieșite din comun, aflate la limita vieții:

Așa, deci, a meritat?

Pun pariu că mulți dintre voi vă puneți întrebarea asta. Adică merită să mergi la capătul lumii ca să îngheți în somn, ca fetița cu chibriturile?

Bineînțeles că merită! La fel ca fiecare secundă trăită din viața asta, fiecare.

Iar ratările sunt, de fiecare dată, un profesor mai eficient decât orice triumf. Ele fac parte din poveste și trebuie să fie asumate ca atare. Cum ar fi seria de ghinioane de la Tor de Géants, pe care n-o să le uit cât oi trăi.

Acum sunt în spital, conectat la aparate și monitoare. Am o pijama ridicolă, cu picățele. Timp de 5 zile, cam 6 ore pe zi, o să fac un fel de dializă menită să-mi dilate vasele sanguine.

Apoi mi se va decide soarta. Mi-e rău, văd triplu și am senzația că-mi crapă capul.

În loc să alerg prin sălbăticie, cum mi-aș dori, stau legat de un pat cu multe fire. În loc să termin restul de 600 de kilometri pentru care am venit, am timp de confesiuni. Asta mă cam deranjează.

Degetele de la piciorul stâng nu le simt nici acum. Sunt bășicate, umflate și arată dramatic. Medicii zic că toate astea sunt semne bune, deși mie, sincer, nu-mi par.

Am timp să reflectez. E momentul ideal de sinceritate, în care să te întrebi cum de ți s-a întâmplat tocmai ție chestia asta. De ce? Ce clișeu. Continuare aici

Foto: