Vasile Dâncu: La moară

Macin la moară

înaintea tatii.

Bătrânul mă priveşte resemnat,

Odată şi el făcuse la fel.

Călare pe saci

băiatul meu aşteaptă

să răsară şi să apună

soarele.

*

PS: Preluăm cu ceva întîrziere textul postat de Vasile George Dâncu pe blogul său de editor. De asemenea poemul dedicat profesorului Vasile Sebastian Dăncu, de un fan cunoscut. Pentru ilustraţie folosim coperta volumului reeditat de Eikon din Cluj, " În ţara telespectatorilor fericiţi" şi poemul scris de tatăl aniversatului, cunoscutul poet din Runcu Salvei: Vasile Dâncu.

*

Iată textul şi link-ul spre blog

În 25 noiembrie, Profesorul Dâncu împlinea o vârstă dubios de verde în raport cu gradul de înţelepciune al domniei sale. Şi, tot în această zi, Profesorul Dâncu şi-a dat seama că realitatea socială nu se confundă cu realitatea basarabeană.

În această zi, el a primit nişte cadouri extraordinare făcute de „ireshii” lui, coordonaţi de amazoana Mihaela Orban şi pretorianul Cornel Hirian: o cântare din frunză, „Balada” lui Ciprian Porumbescu, marca Nucu Pandrea, o carte surpriză – reeditarea volumului „Ţara telespectatorilor fericiţi” – scrisă şi publicată acum 10 ani şi care astăzi are caracter profetic, o revistă în care semnează tatăl domniei sale un poem (scris acum 30 de ani cu numele „Babacu”) şi o altă poezie semnată de un fan.

Mărturisesc că eu am multe de mulţumit Profesorului Dâncu, dar aici, acum, mă rezum să-i mulţumesc pentru ceva special: că de la el am învăţat că „a iubi” înseamnă „a respecta” şi „a respecta” înseamnă „a iubi”.

Domnule Profesor, mă închin şi îmi dau jos clopul de grănicer năsăudean în faţa dumitale şi în faţa familiei dumitale dragi: Bătrânul Dâncu, Doamna Maria, Adriana şi Adrian.

Iată poemele şi coperta:

Visul universitarului antreprenor
(care trebuia să ajungă scriitor)

profesorului Dâncu

Eram un vestit profesor la universitate

şi am deschis o afacere.

După multe sacrificii

a început să meargă.

De multe ori mă gândeam

la rostul acestei activităţi a mele,

dar întotdeauna vedeam

partea plină a paharului.

Toate gândurile bune

şi satisfacţiile muncii

mi-au fost spulberate

într-o zi

când am visat că

a venit la mine

scriitorul american

Charles Bukowski,

mahmur şi umil,

şi a întrebat:

„Nu aveţi ceva de lucru?”

                                                            un fan