În aşteptarea sufletului: Poveste tibetană
Un grup de europeni au plecat în expediţie prin Tibet împreună cu un şerpaş. Hotărâţi să ajungă într-o singură zi la tabăra unde erau aşteptaţi, au tot grăbit urcuşul, îndemnându-şi însoţitorul să meargă mai repede şi refuzând orice propunere de a face un popas. După multe ore de drum tibetanul s-a oprit fără un cuvânt, s-a aşezat pe o piatră şi a închis ochii. Cercetătorii l-au întrebat ce face, i-au vorbit, l-au rugat, l-au ameninţat că nu-i mai dau nici o plată dacă nu se ridică imediat să-i conducă la locul dorit. Călăuza a rămas neclintită. După o oră şi ceva a deschis ochii, s-a ridicat scuturându-şi un pic veşmintele şi a pornit cu pas liniştit, chemându-i pe oameni să continuie drumul. Aceştia au venit muţi de uimire. După o vreme, cineva a rupt tăcerea şi l-a întrebat ce l-a făcut să se oprească în felul în care o făcuse şi ce l-a înduplecat până la urmă să reia urcuşul.
Şerpaşul a spus: „Trupurile noastre s-au zorit prea mult. Trebuia să ne oprim şi să aşteptăm până ne ajung din urmă sufletele, altfel călătoria noastră n-ar fi avut sorţi de izbândă.“
- 7760 de afişări
Redacţia
E-mail:
floricadura@yahoo.com
Ştirile cele mai...
-
10/05/2024 - 10:09
-
15/04/2024 - 12:21
-
15/03/2024 - 09:27
-
11/03/2024 - 09:19
-
09/03/2024 - 09:16
Poemul săptămînii
-
1 an 26 de săptămâni ago
-
1 an 31 de săptămâni ago
-
2 ani 12 săptămâni ago
-
2 ani 42 de săptămâni ago
-
2 ani 43 de săptămâni ago
-
2 ani 43 de săptămâni ago
-
2 ani 48 de săptămâni ago
Comentarii
Publică un comentariu nou