De citit!/„Caracatița rețelei informative a Securității lui Ceaușescu e în funcțiune și sănătoasă, bine, mersi”

 Cine se uită în Rapoartele de activitate ale CNSAS și în lista cu numele celor trimiși anual în instanță vede ”caracatița rețelei informative a Securității lui Ceaușescu, în funcțiune și sănătoasă, bine, mersi”. Lucrurile sunt la vedere, nu neapărat spectaculoase, dar ”grave, prin consecințele lor”, spune Germina Nagâț, membru al Colegiului.

Iată doar câteva dintre ideile importante subliniate de Germina Nagâț în interviul acordat SpotMedia.ro:
La fiecare ciclu electoral, local sau parlamentar, vedem candidând cu seninătate oameni care au fost colaboratori sau ofițeri de Securitate.
Statistic, cei mai mulți sunt figuri importante în plan local – candidați sau oameni din primării și consilii locale. Ăștia sunt ”baronii”, ”jupânii”, cei care au puterea și o folosesc cum știu ei mai bine.
Dacă un primar, un șef de consiliu local, un director de agenție națională are această mică „problemă” biografică, când o descoperi îți pui firesc întrebarea cine din trecutul lui l-a vizitat după Revoluție și ce i-a cerut să facă, din ce știe el mai bine?
Vă mai amintiți cazul fostului ministru de Justiție, Rodica Stănoiu? Un fost colaborator al Securității ajunge ministru al Justiției, într-o țară care se pregătește să intre în UE, și pune în fruntea serviciului secret al ministerului pe care îl conduce pe nimeni altul decât ofițerul de legătură care l-a racolat și căruia îi dădea note informative în anii ’80. Se poate mai cumplit de atât?!
Cazul Gheorghe Ursu este unul halucinant, e un proces cu o miză uriașă, păcat că opinia publică nu a sesizat încă lucrul ăsta.
În cazul ofițerilor activi în anii ’80, lucrurile sunt mai puțin vizibile, fiindcă au fost bine disimulate. S-au comis aceleași barbarii, dar sub acoperire.
Mai sunt părți din arhiva Securității pe care nu le-am preluat și sunt consistente. Mă refer în primul rând la arhiva Ministerului de Interne și la cea a fostei Direcții IV, contrainformații militare, dosare care au ajuns doar într-o măsură nesemnificativă la CNSAS.
Rețelele astea pot fi ”destructurate” împiedicându-i pe oamenii regimului comunist să aibă funcții publice, adică îndepărtându-i de la putere.
Eu visez să mai văd măcar o manifestație la care să se strige ”Jos Securitatea!”, cum auzeam în 1990.
Cei care s-au opus, după puterile lor, au fost mult mai mulți decât se știe și mai ales decât se recunoaște public. Consider că sunt suficient de mulți ca să nu merităm descrierea pe care uneori ne-o facem singuri, de popor laș, ușor manipulabil sau chiar de popor de turnători. Continuare aici