…Băsescu e încă viu! (şi nici Boc nu se simte prea bine)

… “Sunt inca viu!”– striga, cu o incapatanare aproape de admirat, Caligula, inaltat fiind deja in suliti in piesa lui Camus. Oamenii de genul asta nu mor cu una, cu doua. Departe de mine gandul de a cadea in plasa banalului Basescu-dictator. Ceea ce nu inseamna ca toate paralele ne sunt interzise: in definitiv, vorbim aici despre oameni catarati incetul cu incetul la varful puterii. Si, cu fiecare metru de putere castigat, ramasi tot mai singuri. In realitate, e o tragedie – tragedia omului singur, ramas singur de bunavoie si nesilit denimeni, dar care, cu toate acestea, sufera simtindu-se singur si parasit.

E un cerc vicios, vechi de cand lumea [Nota: Uite ca-s bune si cartile alea prafuite la cate ceva - la trait, bunaoara.]: Neavand incredere in nimeni, Caligula si-a indepartat toti apropiatii. [Nota: 'indepartat' ramane, in cazul acesta, un eufemism.] I-a suspectat pe rand de tradare pana cand oamenii, nemaisuportand presiunea suspiciunii, au inceput sa tradeze de-a dreptul. “Daca tot e sa fim mazliti, macar sa fim maziliti pe drept”. Previziunea s-a vazut astfel re-intarita, fara maca sa considere posibilitatea unei self-fulfilling prophecy.

Dar Basescu e inca viu Boc, insa, nu e inca mort. Boc nu realizeaza ca Basescu e inca viu. Nu viu. E o diferenta pe care imaginea lui Caligula ridicat in suliti o surprinde cu asupra de masura. Esti inca viu. Nu viu. Boc, insa, se teme in continuare de Basescu dupa cum te-ai teme de un om viu. Sau de-o fantoma. Pentru ca oamenii au, la frica, doar doua viteze – frica de oameni vii si frica de stafii, i.e., de inca nu morti. De frica celor inca vii n-a auzit decat Emil Boc, altminteri nu i se explica nici lui ultimele declaratii.

De cei inca vii se tem cei inca nu morti.

Radu F. Alexandru i-a luat apararea, spunand in gura mare ceea ce stia tot satul, si anume ca nu le poti pretinde altora pentru Boc respectul cuvenit unui premier cata vreme tu insuti il tratezi si el se comporta precum un pres de sters pe picioare. Emil Boc n-a sarit in apararea lui F. Alexandru – cum ar fi fost normal. A sarit, in schimb, cu voie de la presedintie, la gatul unui Preda, caruia – si-a amintit, i-ar fi aratat cartonasul galben.

Emile, da-o-n spuma marilor! Omul are dreptul si datoria sa fie, macar la rastimpuri, barbat. Cu atat mai mult cu cat ‘premier’ vine de la primul barbat.

PS Caligula e, de fapt, o porecla. Inseamna “cizme mici“.

PPS Caligula era convins ca va fi asasinat ziua cu pricina (24 ianurie), la o anumita ora (am uita-o – 12?) si de aceea, pe masura ce se apropia ora cu pricina, si-a intrebat garzile din ce in ce mai des “cat e clepsidra”. Garzile, stiind ce stia Caligula, i-au spus ca e cu o ora mai tarziu. Caligula s-a relaxat – scapase de profetie. Si-atunci l-au omorat.

PPS Imi cer scuze pentru lipsa de reactie la unele comentarii care mi-au tihnit. N-am, pur si simplu, timp pana saptamana viitoare.

Aici poţi citi şi alte articole scrise de Alin Fumurescu