Când suntem în armonie, suntem sănătoşi!

Stimularea imunitară nu mai este limitată doar la o sprijinire, naturală sau chimică, a unor sisteme ale organismului. Ci devine un efort de reglare a funcţionării întregului organism, prin armonizarea reacţiilor sale interioare şi, mai ales, prin schimbarea PERCEPŢIILOR sale asupra realităţii înconjurătoare.

Ca fiinţe umane, felul în care percepem, adică modul cum vedem, ne amintim şi ne închipuim lumea, este un amestec de realitate frustă şi iluzii alinătoare. Nu putem trăi fără realitate şi nu ne descurcăm fără iluzie. Fiecare serveşte unui anumit scop, fiecare nu permite influenţa celeilalte decât între anumite limite, iar felul în care trăim lumea reprezintă compromisul negociat între aceşti rivali. Putem spune că oamenii posedă un sistem de imunitate psihologică menit să le apere mintea de nefericire, în acelaşi fel în care sistemul de imunitate fizică le apără corpul de boli. Metafora aceasta este deosebit de pertinentă. De exem­plu, sistemul de imunitate fizică trebuie să stabi­lească un echilibru între două nevoi concurente: nevoia de a recunoaşte şi de a distruge invadatorii străini, precum viruşii şi bacteriile, şi nevoia de a recunoaşte şi respecta celulele proprii ale organismului. Dacă sistemul de imunitate fizică este hipoactiv, nu reuşeşte să apere corpul de agresori şi persoana are diferite infecţii; dacă însă sistemul de imunitate fizică este hiperactiv, acesta va fi atât de vigilent încât îşi va ataca propriile celule, aşa apărând bolile autoimune. Un sistem sănătos de imunitate fizică trebuie să găsească echilibrul între nevoile sale concurente, precum şi o cale de a ne apăra, dar nu exagerat de bine. În mod ana­log, când ne confruntăm cu suferinţa provocată de res­pin­gere, dispariţie, nenorocire şi eşec, sistemul de imunitate psihologică trebuie şi el să ne apere, nici prea mult („eu sunt perfect şi toţi sunt împotriva mea”), dar nici prea puţin („sunt un ratat şi ar trebui să mor”). Un sistem sănătos de imunitate psihologică stabileşte un echilibru care ne permite să ne simţim suficient de bine încât să facem faţă situaţiei, dar destul de rău ca să şi acţionăm cumva, încercând să modificăm situaţia. Avem nevoie de protecţie, adică să nu fim nici lipsiţi de apărare şi nici în defensivă, mintea noastră putând astfel căuta în mod firesc cea mai bună perspectivă asupra lucrurilor, făcând în acelaşi timp eforturi ca punctul respectiv de vedere să rămână în acceptabilă armonie cu faptele.

Lumea în care trăim este frumoasă şi plină de iubire. Natura ne înconjoară de veacuri cu bogăţia ei alimentară şi cu frumuseţea arborilor şi florilor sale. Dacă oamenii vor reuşi să iasă din casele de beton în care s-au închis, dacă vor reuşi să restabilească legătura cu Natura din care fac parte, PERCEPŢIA lor se va schimba, de la centrarea pe frică şi ameninţare la centrarea pe iubire şi creştere interioară.

PERCEPŢIA tuturor celor care şi-au adus contribuţia la vindecarea semenilor lor este întotdeauna centrată pe IUBIRE şi pe CREŞTERE.

Din volumul “Întărirea imunitară. Când suntem în armonie, suntem sănătoşi” de Sorina Soescu, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2008, pp. 25-27.