Ce nu știm despre sălbăticiunile noastre?

Sălbăticiunile libere ale Carpaților, splendide animale cu viață interesantă: ne mândrim cu marile carnivore de pe la noi… simboluri ale Naturii viguroase și nepervertite, o situație excepțională pe “bătrânul continent”… Dar oare care este situația lor reală? Carnivorele mari sunt specii strict protejate la nivel european, totuși prin “derogare” de către Ministerul Mediului (intervenție care se face an de an), în România, pentru sezonul de vânătoare 2011-2012 a fost aprobată uciderea din plăcere a 335 de urși, 488 de lupi, 103 râși și 392 de pisici sălbatice (cu toate că vânătorii doreau să omoare mult mai multe). An de an sute de exemplare aparținând speciilor protejate, sunt omorâte “legal”, din plăcerea de a ucide. Prețul plătit pentru împușcarea unui urs de către un vânător străin poate să ajungă chiar și pe la 20.000 de euro… iar businessul controlat de mafii ale vânătorii trebuie să devină și mai productiv în perioade de sărăcie, criză financiară, înainte de câte o costisitoare campanie electorală… Crește așadar tentația decidenților formali sau informali de a scoate la produs fauna sălbatică… și de a încasa banii utili pentru orice. Oare cum de este posibil, unde sunt legile de protejare a naturii, reglementările Uniunii Europene?

Legislația europeană permite împușcarea acelor exemplare ale speciilor protejate care agresează oameni sau distrug proprietăți, dacă se poate demonstra că “extragerea” lor nu periclitează populația speciei în cauză. Împușcarea legală a sute de exemplare ale acestor specii protejate, urși, lupi, râși etc, nu are nici o legătură cu aspecte legate de pericole sau pagube produse de ele: este evident că avem de a face cu o situație aberantă, se vede că mafia vânătorii găsește calea de a menține deschise portițe, pentru a își satisface interesele sângeroase pe seama speciilor cu statut protejat. Un articol interesant este The Bear Game, publicat de Magda Munteanu la 13 mai 2011. Aici se arată: “(…) până când administratorii fondurilor de vânătoare au un interes economic puternic de a primi excepții de ucidere de la UE, tentația de a supraestima scara sau chiar de a inventa pagube produse de urși, este mare.” În articol se arată că există și “semnături” ale primarilor unor localități care apar pe documente Romsilva, pe acte referitoare la pretinse pagube produse de urși, dar spre exemplu primarul din Albeștii de Muscel nu recunoaște că ar fi semnat așa ceva…. Îți poți imagina cam câte situații similare pot să existe… la nivel de țară. Continuare

Foto: Ecomagagazin.ro