Cînd mama e absentă

René Árpád Spitz, un psihoanalist austriac cu origini evreieşti,
a introdus termenul de “depresie anaclitică” care vorbeşte
despre importanţa vitală a legăturii dintre mamă şi copil
în primii ani de viaţă şi despre efectele ulterioare
ale separării dintre mama si copil.

Denumirea provine din grecescul “anaclitein”
care înseamnă sprijin, şi se referă tocmai la lipsa de sprijin
pe care copilul o resimte din partea mamei în primul an de viaţă…
…iar asta lasă uneori pentru tot restul vieţii daune psihosomatice ireparabile.

Studiul a fost făcut pe două grupuri de bebeluşi,
unul din orfelinat iar celălalt din închisoare,
de la mame care au născut în închisoare
şi îşi cresc copilul acolo.

Copiii de închisoare erau îngrijiţi de mamele lor naturale,
în condiţii de închisoare, bineînteles, în timp ce copiii din orfelinat
erau îngrijiţi de personalul orfelinatului instruit pentru îngrijirea copiilor.

Spitz a observat cum copiii din orfelinat
erau mai bine trataţi şi îngrijiţi de asistente
decât erau cei din închisoare de către mamele lor naturale,
dar în ciuda acestui fapt copiii din închisoare aveau
o rată a decesului mai mică decât cei din orfelinat.

Astfel că pe parcursul a doi ani de studiu
mai mult de o treime din copiii din orfelinat AU MURIT,
în timp ce TOŢI copiii născuţi în închisoare erau vii, chiar şi 5 ani mai târziu.

Mai mult decât atât, dezvoltarea fizică si psihică a celor din orfelinat
era mai slabă decât a celor din închisoare şi copiii erau mai puţin curioşi,
mai putin jucăuşi, mai inerţi şi mai sensibili la infecţii
decât cei care au stat în preajma mamelor. Continuare