Dacă într-o noapte de iarnă un cititor…

Dacă într-o noapte de iarnă un cititor…

… ar da peste această carte*, ar coborî într-o gară necunoscută, unde cineva îl aşteaptă să facă un schimb şi, dacă acel cineva n-ar mai apărea, s-ar încălzi în micul restaurant al gării, unde ar întâlni-o pe femeia pe care o bârfesc toţi şi fără de care n-ar mai avea motiv să se întâlnească,

iar de acolo ar pleca într-o călătorie, departe, într-un sat despre care nu ştie nimic, unde ar trebui să ia locul cuiva, să se îndrăgostească, poate, de o altă fată, iar locul său gol de acasă, cine ştie, ar putea fi luat tocmai de cel căruia îi ia iubita,

şi cum să nu fie îngrijorat când, dintr-o dată, într-o altă viaţă, într-o altă poveste, s-ar trezi că trebuie să se descotorosească de trupul inert al unui mafiot,

şi n-ar mai putea avea încredere în nimeni, ar ajunge să aibă atâta putere şi, totodată, să se teamă atât de mult, încât şi-ar înscena proprie răpire şi, mai mult, ar pune la punct chiar o organizaţie rivală, numai să afle cine-i vrea răul,

dar atunci ar fi deja eliberat de istoriile anterioare şi ar putea să-şi caute mama, pe care n-a întâlnit-o niciodată, într-un vârf de munte unde legendele despre strămoşii săi sunt vii şi umblă nestingherite precum spiritul celui cu care tatăl lui s-a tăiat în cuţite deasupra unei gropi goale,

şi, dacă toate astea le trăieşte, dacă într-o noapte de iarnă un cititor îşi ia în serios condiţia şi rolul, acela de a citi, de a deveni reperul, stresul şi ţinta cuiva pe care nu-l va cunoaşte niciodată,

să-i zicem scriitor, atunci acesta va crea pentru el toate poveştile lumii, îl va atrage în capcane succesive doar de dragul de a-l subjuga, îl va face să se îndrăgostească de o cititoare cum numai în cărţi mai poţi găsi, femeia visurilor,

cea care, văzută de sus, prin ocheanul scriitorului intrat în criză, citeşte cartea cea mai frumoasă, cea mai bună, cartea pe care el o aşteaptă să i se reveleze, ultima şi chintesenţa tuturor, pe care o va scrie imaginându-şi ce şi-ar dori ea,

în timp ce se luptă cu duşmanul lui şi al ei, duşmanul tuturor scriitorilor şi cititorilor, falsificatorul suprem, mistificatorul oricărui adevăr livresc, anarhistul global al traducerilor şi amestecătorul intrigilor,

cel pe care numai o alianţă indestructibilă între cititor şi cititoare îl va putea anihila, întru victoria tuturor cărţilor şi visurilor pe care numai datorită lor le visăm.

* Dacă într-o noapte de iarnă un călător, de Italo Calvino, editura Univers, 1999

sau

Dacă într-o noapte de iarnă un călător, de Italo Calvino, editura Polirom, 2006