Darul. Scrisoare către Moşul

Dragă Moşule,
Nu ţi-am mai scris de mult, de foarte mult timp, şi te rog să mă ierţi. Nu-mi amintesc nimic din ce-ţi ceream în copilărie. Ba chiar s-ar putea – acum îmi dau seama – să nu-ţi fi trimis niciodată vreo scrisoare, şi nu ştiu dacă asta e bine sau rău.
Tu poţi împlini orice dorinţă, oricui, şi de aceea îţi scriu. Ne-ai obişnuit cu daruri neobişnuite, peste măsură, şi mi-e teamă că n-ai încotro nici de data asta. Trebuie să ne ajuţi.
Suntem nemulţumiţi, Moşule. Asta e marea problemă. Asta ne chinuie şi ne învrăjbeşte.

Cei sănătoşi sunt nemulţumiţi că nu-s şi fericiţi pe cât ar vrea. Cei săraci sunt nemulţumiţi că nu toată lumea e ca ei, iar cei bogaţi, că nu au destui bani încât să se oprească din a-i înmulţi.
Cei slabi sunt nemulţumiţi că trebuie să se abţină de la mâncare pentru a rămâne slabi. Graşii sunt nemulţumiţi că li se spune adevărul.
Oamenii liberi sunt nemulţumiţi că nu li se spune ce să facă.
Pragmaticii sunt nemulţumiţi că îi dispreţuiesc idealiştii, care sunt nemulţumiţi că pragmaticii nu le asigură confortul material pentru a-şi vedea numai de lumea lor paralelă. Femeile sunt nemulţumite că şefii nu-i tratează ca pe bărbaţi, iar bărbaţii, că femeile nu-i tratează ca pe şefi.
Alegătorii sunt total nemulţumiţi de aleşi, care, la rândul lor, nu mai vor să audă reproşuri cât timp alţii nu-şi asumă răspunderea. ONG-urile sunt dezamăgite de implicarea populaţiei care nu dă doi bani pe interesele lor.
Liber-cugetătorii desconsideră ditamai majoritatea care merge la biserică, adică e proastă, iar credincioşii, majoritatea, i-ar interzice o dată pentru totdeauna pe ăia care gândesc altfel.
Suntem nemulţumiţi, Moşule. Vrem mereu mai mult şi altceva. Nimic nu mai acoperă vidul absorbitor în care se duc darurile tale. Nici jucăriile cele noi, nici mâncarea proaspătă, nici patul cald, nici familia cea dragă.
Până şi scrisoarea asta e una de nemulţumire.
De aceea, Moşule, dacă s-ar putea, te rog să faci altfel. Să nu ne aduci nimic. Să vii cu mulţi saci goi şi să încarci cât poţi din nemulţumirile noastre. Să le duci unde ştii şi să le îngheţi pentru totdeauna.
Să ne mai şi bucurăm, să mai fim şi recunoscători. Să ne ajungă.
Altfel, Moşule, ştiu şi înţeleg că nu vei avea încotro şi, ca oricărui nemulţumit, ne vei lua darul.
Şi iar n-am mai înţelege.
Mulţumesc.

Foto: www.oradecluj.ro