Dreptul emisferei drepte

Autorii sunt emisfera cerebrală dreaptă a unei naţiuni. A-i umili programatic, în bloc, a-i face să se simtă dispreţuiţi pe toţi cei care extrag frumuseţe şi viitor din teritoriul imaginaţiei, înseamnă, pur şi simplu, trădare de ţară. Şi nu mă joc cu aceste cuvinte. Căci ele fac parte din emisfera stângă.

Ce presupune, de fapt, a fi plătit “pe drepturi de autor” ? Că îţi câştigi pâinea vânzând rezultatele capacităţii tale de a fi original, de a produce idei, lucrări sau chiar opere de care societatea are nevoie pentru a se transforma în bine. Un articol care îţi oferă ceea ce n-ai fi putut afla pe cont propriu, un cântec care te inspiră, o carte fascinantă, o invenţie care îţi face viaţa mai uşoară sau mai interesantă, toate acestea sunt, în felul lor, căi pentru “propăşirea spirituală şi materială a poporului”, cum spune esenţa tare a jurământului de credinţă pe care îl depun dragii noştri demnitari.

Dar toate acestea sunt posibile pentru că există oameni care pătrund în necunoscutul gândirii şi se întorc de acolo cu noutăţi limpezi. Ei sunt necesari pentru că sunt altfel. Această diferenţă le este recompensată, inclusiv băneşte.

Din acest motiv trebuie respinse înfierările de tipul: “Voi, jurnaliştii, nu v-aţi revoltat decât acum, când sunteţi direct vizaţi, dar până acum n-aţi scos niciun cuvânt despre birocraţia din sistem”. Da, e drept, presa ar trebui să recunoască faptul că nu s-a ocupat îndeajuns nici de frecventele şi haoticele modificări ale legislaţiei fiscale şi nici de batjocorirea celor care, lună de lună, stau la coadă pentru a da bani unui stat rămas în secolul trecut.

Dar, dar, dar. Să fim sinceri până la capăt. Contabilii contabilizează, funcţionarii funcţionăresc şi creatorii creează. Rolul statului este de a asigura fiecărei categorii un cadru normal pentru a face bine ceea ce ştie să facă. Celor capabili să fie altfel, care-şi au rolul lor în viaţa comună a societăţii, pentru că altfel-itatea lor îi face pe ceilalţi să viseze şi duce lucrurile la un nivel superior, acelora nu li se poate cere să fie nici contabili, nici funcţionari şi nici altceva. Decât dacă altul e substratul.

*

Textul întreg poate fi citit aici.

Foto: Valentin Vieru