Ecologismul și vânătoarea – coliziunea a două sisteme de valori

Omul de litere Sir William Schwenck Gilbert zicea pe la începutul secolului 20: Vânătoarea de cerbi ar fi un sport frumos dacă doar cerbii ar avea arme.

Între teorie şi practică. Nimeni nu ar avea curajul să afirme public altceva decât dorinţa de protejare, de «management durabil» etc al populaţiilor de animale sălbatice. Numai că practica le omoară. Este nevoie de o schimbare, nu mai poate fi permisă agresarea lor în continuare! Trebuie să găsim calea spre a menţine fauna vie nu doar în amintire sau sub forma unor “parcuri de vânătoare” îngrădite, crescătorii de cerbi sau mistreţi. Suntem interesaţi de animale vii nu de trofee prăfuite, de oase îngălbenite, de blănuri roase de molii. Pe baza declaraţiilor, la nivel teoretic, interesul ecologiștilor este parțial comun cu cel al vânătorilor, al Ministerului, al Guvernului. Între atâţia binevoitori, constatăm că populaţiile sunt din ce în ce mai mici, densitatea efectivelor scade, populaţii locale sunt în pragul extincţiei… în timp ce vânătorii și braconierii împușcă animale la grămadă. Continuare aici