George Coşbuc: Toţi sfinţii

La Neamţu‑n sfînta mînăstire
Stau rînd toţi fraţii în Christos;
Au gîndul drept şi cuvios
Şi cîntă versuri din Psaltire.
E praznic astăzi, sînt „Toţi sfinţii”,
Şi din bătrîni e obicei
În cinstea sfinţilor să bei –
Iar legea n‑o ştirbesc părinţii.

Al legii trup în două‑l frînge
Paisie, stariţul, apoi
Desfundă dintr‑un vechi butoi
Al legii celei nouă sînge.
Diaconul citeşte‑n carte,
Iar fraţii beau şi cinste fac
În sănătatea cea de veac
A fiecărui sfînt în parte.

– „Să‑l aibă domnu‑n sfînta‑i pază
Pe Sit” – şi gîl‑gîl‑gîl! – „Pe‑Adam” –
Şi iarăşi gîl! Şi sfinţi de hram,
Şi mucenici şi cîţi urmează!
Şi pentru cel născut în staul,
Pentru Christos închină ei,
Şi pentru fiul Timotei,
Şi pentru Luca, Petru, Paul.

Şi pentru alte feţe sfinte
Din Capadokia şi‑Anadol –
Şi cît ce‑aveau păharul gol
Le mai venea un sfînt în minte.
Ca să nu facă supărare,
Ei beau de suflet, beau cuminţi:
Nici un păhar pentru doi sfinţi,
Nici pentr‑un sfînt două pahare.

Sfîrşind toţi sfinţii de pe lume,
Aduc pomelnicul grecesc;
Vrun nume sfînt de‑aici citesc
Şi beau şi mai citesc un nume.
Scad sfinţii‑ncet, şi vinul scade!
Dar vin mai e, sfinţi nu mai sînt!
Să nu poţi bea, căci n‑ai un sfînt,
Şi‑n gol să bei nu se prea cade!

În timp ce capul şi‑l frămîntă,
Paisie geme scurt şi‑apoi
El cade mort lîngă butoi
–Toţi fraţii sar şi se‑nspăimîntă.
– „Staţi, fraţilor! ia Chir cuvîntul,
Cătăm un sfînt şi sfîntu‑i el!
Bem cel din urmă păhărel
În cinstea lui Paisie sfîntul!”

Din Opere, vol. I – „Balade şi idile” de George Coşbuc, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2009

S-au împlinit nu demult 145 de ani de la naşterea acestui important poet pe care românii l-au condamnat la necitire. Am înţeles că nu mai figurează nici în manuale.
Vă propun să citim un poem simpatic dintr-o ediţie de lux pe care Biblioteca Judeţeană Bistriţa-Năsăud a publicat-o sub egida editurii Eikon, îngrijită şi prefaţată de criticul literar clujean Petru Poantă.

Acest text liric al lui Coşbuc se vrea un îndemn la citit poezie şi la băut vin.

De ce? Pentru că badea George iubea viaţa şi scria frumoase versuri despre ea, scrie Vasile G. Dâncu pe blogul său de editor, de pe care preluăm atît poemul cît şi comentariul. În mare parte. Continuarea o puteţi citi aici.