Lebăda neagră de la Casa Albă!

Lebăda neagră este un concept al profesorului de ingineria riscului N.N. Taleb și se referă la un fenomen cu proprietăți empirice și statistice specifice, pe care el îl numește „al patrulea cadran”. (N. N. Taleb 2008c) În „al patrulea cadran”, cunoștințele sunt incerte, iar consecințele sunt mari, necesitând mai multă robustețe spune Nassim Nicholas Taleb
Taleb și-a consacrat intreaga activitate pe cercetare problemelor pe care le ridica nesiguranta, probabilitatea si cunoasterea.

Din punctul meu de vedere, la întânirea cu strategie de ambuscadă pusă la cale de președintele Trump, ajutat de secundul său, vicele Vance, cu liderul Ucrainei, țară aflată de trei ani sub tirul necruțător al dictatorului de la Kremlin, la Casa Albă, a avut loc răsturnarea unei paradigme despre care aproape toată planeta credea că este strategică și neschimbabilă. Și, evenimentul în sine a fost, având în vedere impactul global și efectele sale pe termen scurt, mediu și lung un fenomen de lebădă neagră având în vedere consecințele planetare dezastruoase ale acestuia, nesiguranța zilei de mâine, cu probabilitatea unui război extins și cunoașterea, în sfârșit a intențiilor taberei americane reprezentate de Trump și gașca sa de miliardari tech.

Faptele în rezumat: Deși a trecut o săptămână de la îngrozitorul eveniment, omenirea este încă sub influența șocului transmis de mediile de informare, în cele 139 de minute, în care, cei doi lideri americani, președintele Trump și vicele Vance au încercat din răsputeri, cu năduf și o agresivitate specifică bullyin-gului practicat de golanii de cartier, să îl împingă pe Zelenski, președintele Ucrainei, să cedeze resursele țării sale în schimbul unor vorbe și câtorva minciuni sfruntate. Pentru a-și potența așa zisul demers de oprire a războiului, despre care știe doar din auzite, liderul american, avid de publicitate și aflat într-o campanie electorală continuă, a regizat transmiterea în direct a așa zisei negocieri cu președintelui Ucrainei. Demersul, a permis LUMII întregi să vadă și să înțeleagă comportamentul chitit exclusiv pe acapararea resurselor unei țări distrusă de cei trei ani de agresiune rusească, fără a oferi acesteia garanțiile de securitate ale unei păci juste și de durată. Atacurile, amenințările, lipsa de interes, de empatie și ”înghesuirea” aproape fizică a lui Zelenski de către cei doi oficiali americani, pe scaunul, ca de tortură, din Biroul Oval, ajutați și de întrebările presei privind lipsa costumului de președinte, remarcată și de Trump, la primirea oaspetelui ucrainean, au dus analiști redutabili la concluzia că lui Zelenski i s-a întins o cursă, o ambuscadă, în care liderul ucrainean a căzut ca musca în lapte, neașteptându-se la așa ceva din partea americanilor. Sigur că, teoretic mai mulți congresmeni i-au spus lui Zelenski să nu muște momeala lui Trump, dar, mai mult ca sigur, președintele Ucrainei nu se aștepta la un asemenea ”tratament” golănesc din partea liderului de la Casa Albă! Șocul a fost imens! Mare parte dintre jurnaliștii specializați în analiză politică și geopolitică din întreaga lume au concluzionat că, foarte probabil Trump avea o înțelegere cu Putin și că, întâlnirea celor doi președinți, mediată de liderul Franței și premierul UK s-a dorit o lovitură de imagine pentru narcisistul președinte american, iar vicele Vance a fost doar un factor de amorsare a atacului concertat la adresa ucraineanului. De altfel, Trump a acționat ca și cum ar fi fost ”agentul lui Putin”, spun mai multe voci autorizate.

Numai că, bumerangul aruncat de Trump s-a întors la octogenarul președinte provocându-i daune considerabile, după ce majoritatea liderilor europeni au fraternizat cu victima bullying-ului său politic din Biroul Oval. Și, ceea ce inițial s-a dorit a fi publicitate enormă în favoarea lui Trump, ulterior s-a dovedit a fi piatra de moară care va atârna greu la gâtul președintelui american, care își dorește Premiul Nobel pentru pace! Care pace? Care premiu?

Amator de imagine, de lingușeală fără limite și obișnuit să creară, tot ceea ce are chef și crede că i-ar fi de folos lui și camarilei sale, de la canalul Panama, la Canada, Groenlanda, resursele Ucrainei și altele asemenea și convins în egoul lui cât ”China” că i se cuvine totul, dar mai ales atins de complexul de a fi un fel Dumnezeu pe pământ, Trump, cred eu, i-a făcut pe mulți dintre americani să le fie rușine de președintele lor, iar pe europeni să renunțe la respectul pentru democrația americană, văzând cum maestrul bullyingului a călcat în picioare principiile care au definit America după 1945 și aproape că a reușit să ia SUA pe persoană fizică!

Pacea ca o capitulare?

Din punctul meu de vedere, Zelenski a procedat bine, când, retras în sinele său, ca într-o cochilie, cu mâinile încrucișate la piept, pentru a-și apăra simbolic organele vitale, de atacurile în cascadă a celor doi oficiali, a refuzat să semneze acordul și a continuat să își apere țara. Chiar dacă prețul respingerii cererilor repetate a președintelui american de a ceda resursele minerale ucrainene, va costa enorm atât Ucraina cât și Europa, Zelenski nu putea face altfel, cred eu. Numai că, dinspre Trump, răul a fost făcut, săgeata a fost trasă și nimeni și nimic nu va mai putea șterge momentele în care Zelenski a fost tratat ca un infractor de către cei doi ”derbedei planetari”și nici rușinea trăită de milioane de americani, care au văzut în direct modalitatea golănească în care face politică externă președintele lor, în grava problemă a Ucrainei. Și, chiar dacă pe cale de consecință, deja, octogenarul președinte american obișnuit să atace pe oricine până când îi cedează ceea ce el vrea, va pune în operă oprirea ajutorului către Ucraina, răzbunându-se pe un popor decimat și epuizat de cei trei ani de război sângeros, declanșat de dictatorul de la Kremlin, ajutând astfel agresorul, adică Rusia, devine tot mai clar că grupul de miliardari IT grupați în jurul lui Trump, îl păpușează pe președintele SUA lingușindu-l și cântându-i în strună! De altfel o declarație a fostului președinte, Jo Biden, anterioară instalării lui Trump, a punctat cu subiect și predicat ceea ce deja s-a întâmplat prin deciziile dictatoriale și lipsite de logică și bun simț ale republicanului și ale unora dintre acoliții săi.

Efectele bullyingului de la Casa Albă!

Urmările ambuscadei întinse lui Zelenski vor fi decontate de administrația americană pe termen scurt, mediu și lung, în timp ce americanii responsabili vor încerca să spele rușinea imensă mediatizată ca un fel de victorie, de către Trump, care va ”contabiliza” și efectele negative ale acțiunilor sale drept victorii personale ca și această rușine americană pusă în scenă în Biroul Oval, în urmă cu o săptămână. Efectele de care vorbesc vor pune SUA în situații și mai delicate decât aceea la care facem referire.

Lebăda neagră

Și până la urmă, ce pretenții putem avea de la cei doi sfertodocți americani din scena de bullying, care habar nu au ce înseamnă greutățile unui război cu rușii în ograda ta, nu știu ce-i cu identitatea poporului ucrainean și rănile acestuia, provocate mereu și mereu de același agresor nesătul de resurse, de sânge și aflat tot timpul în expansiune: Rusia! Ca să nu mai spunem de traumele și uzura resimțite de un președinte aflat mereu pe drumuri în căutare de bani pentru salarii și pensii și nu în ultimul rând cerșind arme pentru soldații deciși să moară în luptă decât să mai fie subjugați de ruși! Oare ce cărți de autori ruși sau ucraineni or fi citit cei doi oficiali americani și câte or fi înțeles, dacă au citit, dacă într-o asemenea chestiune gravă, confundă voit victima cu agresorul și rămân chitiți pe ochiul necuratului? Să fie careva dintre ei agățat de serviciile rusești, de acționează ca și cum ar fi agenții Rusiei? Cumva președintele?

Pacea ca o capitulare?

Rapiditatea cu care cei mai mulți lideri europeni s-au încolonat în spatele președintelui Ucrainei, susținând poziția acestuia, imediat după momentul în care Zelenski a fost dat afară din Casa Albă, a fost un moment cheie pentru solidaritatea statelor din Europa. Iar anunțul președintelui UE privind înarmarea urgentă și cuantificarea cifrei de 800 de miliarde de euro, anunțată de președintele UE, pentru recuperarea decalajului de securitate de care este atinsă uniunea, au completat nevoia de siguranță și predictibilitate a europenilor.

Fotografia momentului

În acest moment, practic, Rusia lui Putin este la fel de uzată și cu rezervele aproape de epuizare ca și Ucraina, iar războiul va mai dura oricâte false tentative de pace va încerca Trump, cu gândul și interesul la resursele Ucrainei! În fond, fără ajutor și garanții ferme de securitate, pe care este clar, că Trump nu are de gând să le ofere, având în vedere așa zisa lui prietenie cu Putin, așa zisa lui pace, oricum am da-o, seamănă mai mult cu o capitulare a Ucrainei în fața Rusiei! Întrebarea care se pune este de ce ar trebui ca Zelenski să dea resusele țării sale americanilor din jurul lui Trump? Pentru ca Putin să facă ce vrea în teritoriile deja ocupate și vizând altele, sprijinit fiind și de alte forțe dictatoriale care i s-au alăturat cu arme și soldați?
Au uitat americanii garanțiile pe care în 1994, la Budapesta, alături de britanici și ruși, le-au dat oficialilor ucraineni pentru a-i convinge să renunțe la arsenalul lor nuclear de peste 1000 de ogive nucleare? Doar atât au ținut promisiunile? Până la tranzacționistul Trump? Și Rubio? Acel Rubio care a fost prezent la bullyingul din Biroul Oval, nu are nimic de spus sau se teme de octogenarul năbădăios și fanfaron care l-a numit în funcție? Până la urmă, scena de la Casa Albă seamănă cu un fel de viol asupra Ucrainei, fără apărare, exact din cauza unora de pe margine? Observăm că doar Marea Britaniei și-a menținut poziția față de Ucraina, și că Rusia lui Putin ca și Trump, în delirul lui sectar de maga, or nu a știut din incultură politică, ce a fost în 1994, la Budapesta, or se face că plouă! Grotesc de-a dreptul!

Din punctul meu de vedere, ceea ce propun europenii, adică un armistițiu temporar, în care să se poate face analizele de risc și nu numai, apoi așezarea la masa negocierilor, cu Europa, Ucraina, Turcia, SUA și Rusia, poate chiar Canada, ar fi un început de soluție. În ce privește premiile pe care Trump le visează în mintea sa, poate să uite, dacă va continua să agreseze Ucraina, care, în acest moment este cel mai sensibil punct al Europei! Cine să premieze un derebedeu? Și pentru ce? Pentru minciunile debitate? Aceasta să fie pacea rapidă pe care o clama în campania electorală și pe care continuă să o afirme și în aceste zile? Am speranța că în Congresul american nu sunt toți de genul lui Rubio și se vor lua măsuri. Ca să nu mai spun de Curtea Supremă a SUA, care deja a trecut la suspendarea ordinelor mai mult decât abuzive ale președintelui. În fond, de aceea oare, grupul de miliardari din jurul lui Trump vrea să distrugă democrația și în special mijloacele de verificare și contestare a unor decizii arbitrare ale unor președinți atinși de oarecari patologii ale puterii? Pentru că aceste mecanisme de verificare există, funcționează și chiar dacă durează, deciziile profund greșite pot fi suspendate și apoi anulate. Sper!