In Memoriam Sergiu Nicolaescu

 Fragment din filmul "Cu mîinile curate", în care regizorul Sergiu Nicolaescu a jucat rolul unui comisar. În film, Nicolaescu a evoluat alături de un alt monstru sacru al cinematografiei româneşti: Ilarion Ciobanu. 

Pentru cei care nu cunosc detalii despre viaţa şi filmografia regizorului plecat la Domnul, cităm din Wikipedia:

Sergiu Florin Nicolaescu (n. 13 aprilie 1930, Târgu Jiu, România – d. 3 ianuarie 2013, București, România[1]) a fost un regizor, actor și politician român după 1989. A devenit cunoscut prin mega-producții istorice ca Dacii (1966) și Mihai Viteazul (1970), precum și pentru seria de filme de acțiune centrate în jurul personajului fictiv Comisarul Moldovan. Nicolaescu a interpretat de asemenea rolul ilegalistului comunist Andrei în serialul de propagandă Pistruiatul.
Un alt gen predilect al lui Nicolaescu a fost filmul de război. În timpul filmărilor la Noi, cei din linia întâi, Nicolaescu a adus distrugeri grave Mănăstirii Văcărești,[2] fiind manevrate tancuri și folosite petarde și aruncătoare de flăcări în incinta mânăstirii.[3] Un raport al Muzeului de Istorie și Artă al Municipiului București menționa „fracturarea crucii din marmură a unuia dintre ctitorii mănăstirii, domnitorul Constantin Mavrocordat; forțarea lacătelor și a drugilor de fier care închideau paraclisul, precum și a ușii altarului Bisericii Mari”.[3]
După Revoluția din 1989, a fost senator din partea FSN, PDSR și PSD. A condus Comisia Senatorială de cercetare a evenimentelor din 1989, care a fost acuzată de falsificarea adevărului.[4][5] Ultimele sale filme, printre care Orient Express, 15, Supraviețuitorul, Carol I și Poker (film) au fost întâmpinate cu răceală de critica de specialitate,[6][7][8][9][10][11][12] Nicolaescu fiind se asemenea criticat pentru câștigarea de finanțări publice prin CNC pentru filmele sale.[13][14]
Stilul său regizoral este caracterizat de o tendință bombastică spre auto-înscenare, Nicolaescu jucând adesea eroii principali ai filmelor pe care le regiza (seria Comisarul Moldovan, Nemuritorii, Mircea, Carol I etc). Andrei Gorzo, criticul de film al revistei Dilema Veche, scria despre Nicolaescu în rolul lui Carol I „Regele lui Nicolaescu e doar o altă fantezie de-a lui Nicolaescu despre sine, cum era și prințul lui din Orient Express (care la un moment dat se declara «un model vetust», înțelegînd prin asta că e prea mare pentru spiritele meschine ale generațiilor mai tinere) sau comisarul lui din Supraviețuitorul (care la rîndul lui se prezenta ca un anacronism, înțelegînd prin asta că oameni de calibrul lui nu se mai fac). În fanteziile lui, el a fost întotdeauna the king - de fapt, King Kong: un uriaș care e singurul din specia sa, care, supraviețuind, a ajuns într-un timp care nu e timpul său, într-o lume care nu-l mai vrea”.[15] Răspunzând unei critici aduse de Nicolaescu „minimalismului nejustificat” al Noului val din cinematografia română, regizorul Cristian Mungiu a rezumat creația lui Nicolaescu la „călărit în filme cu replici din cartea de istorie”.[16]
Cuprins [ascunde]
1 Tinerețea
2 Activitate politică
2.1 Legătura cu securitatea
2.2 Moartea
3 Filmografie
3.1 Regizor
3.2 Scenarist
3.3 Actor
4 Cărți publicate
5 Referințe
6 Lectură suplimentară
7 Legături externe
[modificare]Tinerețea

Sergiu Nicolaescu s-a născut la Târgu Jiu, dar la vârsta de cinci ani, părinții săi au părăsit orașul și s-au stabilit la Timișoara. A absolvit Universitatea Politehnica București ca inginer mecanic, iar după absolvire a început să lucreze la filmări combinate în cadrul Studioul cinematografic Alexandru Sahia, specializat în filme documentare și jurnale de actualități.
[modificare]Activitate politică

În perioada comunistă, Sergiu Nicolaescu a fost un apropiat al regimului Nicolae Ceaușescu.[17]
După revoluția română din 1989, în care a fost implicat, Sergiu Nicolaescu a susținut Frontul Salvării Naționale, fiind ales în repetate rânduri senator pe listele acestei formațiuni politice, iar apoi al PDSR. La inițiativa sa, s-a înființat Comisia Senatorială de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989, inițial condusă de dânsul iar ulterior de Valentin Corneliu Gabrielescu. A scris mai multe cărți referitoare la revoluția din 1989. În 2004 a fost numit de Ion Iliescu membru în Colegiul Național al Institutului Revoluției Române. Sergiu Nicolaescu a fost ales în Senat în legislaturile 1990 - 1992, 1992 - 1996, 1996 - 2000, 2000 - 2004, 2008 - 2012. Conform declarației de avere din 2008, Sergiu Nicolaescu poseda la acel moment 2 terenuri, 3 apartamente și un cont de bancă la Deutsche Bank din Berlin, unde era depusă suma de €103.000.[18]
[modificare]Legătura cu securitatea
Sergiu Nicolaescu a făcut în anul 1981 antecameră la dictatorul Nicolae Ceaușescu pentru a face o turnătorie prin care-i acuza pe Lucian Pintilie și Alexa Visarion, cum că aceștia ar face acte de anti-patriotism. Sergiu Nicolaescu a scris o notă scurtă dictatorului pe care a trimis-o Comitetului Central (CC) al PCR, care era de fapt o cerere de primire în audiență.[19] El ar fi dorit să-i prezinte lui Nicolae Ceaușescu "o serie de probleme de mare importanță pentru existența și dezvoltarea cinematografiei naționale". Atașat cererii, exista și un rezumat al ideilor pe care domnia sa dorea să le expună[20].
Prin filmul său "Reconstituirea", Lucian Pintilie dăduse o lovitură de imagine regimului ceaușist și tocmai pregătise spre difuzare filmul "De ce trag clopotele Mitică?". Alexa Visarion a declarat Evenimentului Zilei că ar fi o victimă colaterală deoarece ar apărea pe nota lui Nicolaescu din cauză că actorii pe care i-a folosit el în spectacolul "O noapte furtunoasă" au jucat în filmul lui Pintilie.
Contactat de ziarul Evenimentul Zilei, Sergiu Nicolaescu și-a recunoscut inițial semnătura și a recunoscut cum că ar fi trimis două cereri similare dictatorului, una cu un subiect pe care nu și-l amintește și una legat despre o casă. Ulterior a declarat că nu ar fi putut să scrie niciodată așa ceva și că totul este un fals. La vârsta de 81 de ani, actorul Nicolaescu a început să-și amintească de fragmentul din notă sa pentru cererea de autofinanțare a cinematografiei dar nu că ar fi "turnat" pe cineva.[21]
Ca orice persoană publică în regimul ceaușist[necesită citare], Sergiu Nicolaescu a avut și un dosar la securitate, pe care l-a văzut în anii de după evenimentele din 1989. Așa cum menționează ziarul Gândul:
„Sergiu Nicolaescu spune că și-a văzut dosarul de Securitate și că, printre cele 20 de nume întâlnite acolo, l-a găsit și pe cel al lui Szoby Cseh. Nicolaescu susține că, "în mod cert", fostul cascador l-a turnat. "Pe mine mă suspecta, pentru că lucram cu străinii. Niciodată Szoby Cseh n-a fost un om deștept. Mai degrabă un prostănac".[22][23]”
—Gândul, 01.02.2011
Ca urmare a scandalului media care s-a declanșat în disputa Nicolaescu - Szoby Cseh, Cseh a declarat că Nicolaescu era un securist "că nu degeaba stăteau toți în poziție de drepți în fața lui" și că din informațiile pe care le deține de la unchiul său, acesta din urmă l-ar fi văzut pe Nicolaescu în uniformă de general de securitate.[24]
[modificare]Moartea
Sergiu Nicolaescu a fost internat la Spitalul de Urgență Elias din data de 26 decembrie 2012 pentru o afecțiune digestivă cronică. Ulterior medicii i-au diagnosticat cu totul o altă boală. Nicolaescu a fost operat laparoscopic în data de 28 decembrie. Intervenția chirurgicală a fost impusă de evoluția clinică în contextul afecțiunii digestive cronice benigne cunoscute. Intraoperator a fost descoperită o peritonită localizată cu punct de plecare apendicular, care a fost rezolvată laparoscopic. Intervenția chirurgicală a decurs fără incidente. În dimineața zilei de 3 ianuarie 2013 la ora 08.24 cineastul a încetat din viață. El va fi incinerat sambata, 5 ianuarie 2013, dupa cum a fost dorinta sa. [25]
[modificare]Filmografie

[modificare]Regizor
Dacii (1967) - coproducție franco-română
Lupta pentru Roma (1968) - RFG, coregie cu Robert Siodmak, 2 serii
Legenda lui „Ciorap de piele” (1969) - coproducție franco-germană, co-regie cu Pierre Gaspard Huit
Vânătorul de căprioare (1969) - Franța
Ultimul mohican (1969) - Franța
Preeria (1969) - Franța
Aventuri în Ontario (1969) - Franța
Mihai Viteazul (1970) - 2 serii
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972)
Cu mîinile curate (1972)
Lupul mărilor (1972) - coproducție româno-germană, coregie cu Wolfgang Staudt
Răzbunarea (1972) - coproducție româno-germană
Ultimul cartuș (1973)
Un comisar acuză (1974)
Nemuritorii (1974)
Insula comorilor (1975) - coproducție româno-germană, coregie cu Gilles Grangier
Pirații (1975) - coproducție româno-germană, coregie cu Gilles Grangier
Zile fierbinți (1975)
Osînda (1976)
Accident (1977)
Pentru patrie (1978) - 2 serii
Revanșa (1978)
Nea Mărin miliardar (1979)
Mihail, cîine de circ (1979) - coproducție româno-germană
Ultima noapte de dragoste (1980)
Capcana mercenarilor (1981)
Duelul (1981)
Întîlnirea (1982)
Cucerirea Angliei (1982) - coproducție franco-română, 2 serii
Viraj periculos (1983)
Ringul (1984) - coproducție româno-germană
Căutătorii de aur (1985) - coproducție româno-germană
Ciuleandra (1985)
Ziua Z (1985)
Noi, cei din linia întâi (1986) - 2 serii
François Villon - Poetul vagabond (1987) - coproducție franco-germano-română, 2 serii
Mircea (1989)
Coroana de foc (1990)
Începutul adevărului (Oglinda) (1994) - 2 serii
Punctul zero (1996) - coproducție româno-americană
Triunghiul morții (1999)
Orient Express (2004)
„15” (2005)
Supraviețuitorul (2008)
Carol I (2009)
Poker (2010)
Ultimul corupt din România (2011)
[modificare]Scenarist
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972)
Un comisar acuză (1974)
Nemuritorii (1974)
Osînda (1976)
Pentru patrie (1978) - 2 serii
Revanșa (1978)
Ultima noapte de dragoste (1980)
Capcana mercenarilor (1981)
Duelul (1981)
Ciuleandra (1985)
Începutul adevărului (Oglinda) (1994) - 2 serii
Punctul zero (1996) - coproducție româno-americană
Triunghiul morții (1999)
Orient Express (2004)
„15” (2005)
Supraviețuitorul (2008)
Carol I (film) (2009)
[modificare]Actor
Dacii (1967) - soldatul roman Marcus
Mihai Viteazul (1971) - 2 serii - Selim Pașa
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972) - un ofițer german
Felix și Otilia (1972) - Leonida Pascalopol
Cu mîinile curate (1972) - comisarul Tudor Miclovan
Dragostea începe vineri (1972) regia Virgil Calotescu
Ultimul cartuș (1973) - comisarul Tudor Moldovan
Pistruiatul (1973) regia Francisc Munteanu - Andrei
Un comisar acuză (1974) - comisarul Tudor Moldovan
Nemuritorii (1974) - căpitanul Andrei
Zile fierbinți (1975) - directorul Mihai Coman
Osînda (1976) - procurorul Marian
Roșcovanul (1976) - o santinelă
Accident (1977) - maiorul Petria
Pentru patrie (1978) - 2 serii - principele Carol
Revanșa (1978) - comisarul Tudor Moldovan
Mihail, cîine de circ (1979)
Ultima noapte de dragoste (1980) - avocatul Andrei Nicolau
Capcana mercenarilor (1981) - maiorul Tudor Andrei
Duelul (1981) - comisarul Tudor Moldovan
Întîlnirea (1982) - colonelul de jandarmi Filip
Viraj periculos (1983) - colonelul Petria
Ringul (1984) - Andrei
Ziua Z (1985) - generalul Hans Friessner
Noi, cei din linia întâi (1986) - 2 serii
Mircea (1989) - voievodul Mircea cel Bătrân
Coroana de foc (1990) - căpitanul Gorun
Începutul adevărului (Oglinda) (1994) - 2 serii - generalul Hans Friessner
Triunghiul morții (1999) - generalul Alexandru Averescu
Orient Express (2004) - prințul Andrei Morudzi
Supraviețuitorul (2008) - comisarul Tudor Moldovan
Carol I (film) (2009) - Principele Carol I
Poker (film) (2010)
[modificare]Cărți publicate

Revoluția. Începutul adevărului, Ed. Topaz, București 1995
Un senator acuză, București 1996 (a 2-a ediție în 1998)
Sergiu Nicolaescu acuză, București 1998 (ediția a 2-a a cărții Un senator acuză)
Cartea revoluției române decembrie '89, Editura Ion Cristoiu, București 1999
Recviem pentru adevăr, București 1999
Lupta pentru putere. Decembrie '89, Editura All, București 2005
Destin și film. Destăinuirile unui cineast, Editura Axioma Print, București 2009
Mămăliga a explodat. Decembrie 1989, Editura Institutului Revoluției Române din decembrie 1989, 2011[