Mulţumesc Timişoara!

  
Au trecut 20 de ani de la momentul cînd la Timişoara populaţia a ieşit în stradă şi a iniţiat Revoluţia! Din 16 decembrie pînă pe 20 decembrie, Timişoara a fost singură, în stradă şi a plătit cu sînge, cu mult sînge, dreptul la libertate. Şi dreptul celorlalţi români la libertate. Şi al meu! Şi pentru acest lucru voi purta recunoştinţă veşnică Spiritului Timişoarei! Din acel moment, Timişoara a devenit simbolul libertăţii noastre. Unii spun că nu a fost nici-o revoluţie, dar eu nu sînt de acord cu asta. Să spui că martirii Timişoarei au fost mînaţi în lupă de agenturile străine, e mai mult decît indecent. Este imoral şi blasfemiator. A fost Revoluţie! Dar ea a fost furată cîteva zile mai tîrziu, de o mînă de „binevoitori” în frunte cu Ion Iliescu! Acest lucru s-a întîmplat în noaptea de 22 decembrie la Bucureşti! Şi cine spune că nu a fost Revoluţie, este complice cu Ion Iliescu şi cu ciracii lui, cu care ne-a furat libertatea şi destinele.
 
Pe 21  decembrie, în Piaţa Operei din Timişoara se dădea citire Proclamaţiei care stipula prin punctul 8 următoarele: “…propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foştilor activişti comunişti şi al foştilor ofiţeri de Securitate. Prezenţa lor în viaţa politică a ţării este principala sursă a tensiunilor şi suspiciunilor care framîntă astăzi societatea românească. Pîna la stabilizarea situaţiei şi reconcilierea naţională, absenţa lor din viaţa publică este absolut necesară. Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să interzică foştilor activişti comunişti, candidatura la funcţia de preşedinte al ţării. Preşedintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărţirii noastre de comunism.”
 
La 20 de ani de la acel moment astral al naţiei române, era cît pe ce să ni se fure iaraşi dreptul la libertate. De acelaşi Ion Iliescu, înconjurat cam de aceeaşi ciraci…Cu cîteva excepţii. Acelaşi Ion Iliescu, care a sfidat la nici 24 de ore după publicarea Proclamaţiei de la Timişoara, exact acel punct 8, care ne-ar fi putut vindeca pentru totdeauna de comunism şi de spălarea creierilor…
Dar de data asta am avut noroc şi am trecut cu bine peste încercarea de acum. Şi de data aceasta,Timişoara a avut un rol important în trezirea naţiunii. Exact ca şi atunci, scînteia a pornit, tot de la Timişoara. De data aceasta, nu a mai fost de nevoie de mişcări de stradă şi nici de vărsare de sînge. A fost suficientă o atitudine spontană de respingere a marionetei lui Ion Iliescu şi a modalităţii acestuia de a confisca Spiritul Timişoarei, după ce în urmă cu 20 de ani a confiscat Revoluţia!
Dar şi noi am contribuit la această trezire! Şi noi ne-am schimbat! În aceşti 20 de ani, care au trecut, la nivelul mentalului colectiv s-au produs mutaţii decisive, care au înclinat balanţa în favoarea democratizării României. Marionetele lui Iliescu, nu au mai avut puterea de a întoarce ţara de pe drumul pe care a fost înscrisă! Acum depinde de noi, ce vom face cu ţara şi de preşedinte. Pe care l-am ales, şi nu e vorba că am ales răul cel mai mic. E vorba de altceva. E vorba de intuiţie, şi de viziune, şi de cunoaştere.
Eu cred că Traian Băsescu e conştient de rolul său în democratizarea ţării şi mai cred că alegerea lui în funcţia de preşedinte al României este un noroc pentru noi, chiar dacă mulţi nu îl percep încă aşa cum se cuvine. Ca un lider providenţial, care, chiar dacă are un trecut comunist, are puterea şi vrerea de a se schimba şi de a face acelaşi lucru pentru România. Ştiu că mulţi îl urăsc şi îl demonizează. Dar eu, îl creditez cu schimbarea în bine a ţării mele! Şi ca mine, mai mult de cinci milioane! Şi pentru acest lucru, Mulţumesc Timişoara!