Olimpiu Nuşfelean, Poemul neliniştii mele

 

Poezia pe care-o scriu azi
mîine va muri.

Se ridică pe picioarele tremurînde
ale cuvintelor,
îmi ia privirea şi pulsul,
ca o vietate ce trăieşte
în alt secol
– mai înalt,
nenăscut –
şi se înalţă sus, tot mai sus,
de pe umerii mei în care şi-a înfipt
ghearele sensului.

Pipăi, cît pot, cu degetele ei
neantul.

Cine învinge?
Şi cine-i învinsul?


Din volumul Poeme pentru cei care citesc în linişte, Editura Eikon, 2009.

Comentarii

Publică un comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public.
CAPTCHA
Vă rugam să completaţi codul din imagine în rubrica de mai jos.
Image CAPTCHA
Introduceţi literele din imaginea de mai sus.