Opinii necenzurate : Teodor Tanco - Intenția de a-l face ostatec pe președintele Nicolae Manolescu la Bistrița

 Opinii necenzurate: INTENŢIA DE A-L FACE OSTATEC PE PREŞEDINTELE NICOLAE MANOLESCU LA BISTRIŢA
 

 Acest text a fost preluat de pe www.gazeta de bistrita

L’homme est né libre! (J.J. Rousseau)

Toate pornesc de la libertatea omului pe care o crede un drept natural în totalitatea lui. Unii ridică pretenţia de exclusivitate şi în plan social; precum părţile sau subiecţii din conţinutul acestui titlu. Oare se uită atât de uşor preţul mare cu care s-a plătit şi se plăteşte libertatea? De aceea unora le este sacru acest cuvânt libertate, le este scop al vieţii conştiinţa libertăţii şi mor în crezul acesta decât să şi-o vândă ori trădeze pentru o existenţă socială. Climatul politic al diverselor ramuri economice şi spirituale este încărcat de tot felul de exemple.

Astfel de manifestări s-au petrecut şi în recenta vizită de lucru a conducerii Uniunii Scriitorilor din România în cap cu domnul preşedinte Nicolae Manolescu. Altă versiune e că ar fi fost una literară, ca să nu se asemuiască cu cele ale altui conducător şi alţi slujitori din timpuri trecute; tot istorice. Şi i-au zis celei prezente: pe urmele lui George Coşbuc la 150 de ani de la naştere. Ca titlu pare apropiat cu cel al unei colecţii literare la Editura Sport de odinioară. Scriitori diverşi au semnat cărţi cu deosebire de istoria literaturii. Presupunerea că ceva de genul acesta s-o fi petrecut faptic şi în deplasarea staff-ului „Gazetei literare” în judeţul Bistriţa-Năsăud. Motivat şi de presa locală vă vor merge la Năsăud, şi până la Hordou (Coşbuc nu s-a născut în Coşbuc, ci în satul acela). Neştiind eu din colţul de judeţ unde mă aflu, că e pelerinaj sau omagiu posterităţii lui Coşbuc la 150 de ani de la naştere. Informaţiile orale care ajung aici sunt răstălmăcite, mai ales a prezenţei grupului de scriitori în judeţ a fost întâmpinat şi salutat de Pintea Viteazul în fruntea membrilor locali ai USR. Mai mare apropiere de oficialii oaspeţi, decât prin aplauze, cotizanţii locului nu au avut. Doar câţiva ştiuţi sau bănuiţi în dosarele secretizate la CNSAS că au fost colaboratori (să nu mai spun cuvântul acela urât „turnători”). Clevetitoare şi opoziţie a devenit în acest caz paria necalificată sistem s.r.l. Nu a avut accesul la tribună şi ca să nu se observe izolarea nu a vorbit nici un localnic, decât la lansarea a doua zi a unor cărţi cu care au întâmpinat momentul coşbucian aniversar. Nici oaspeţii nu au avut cuvânt; cel puţin în prima zi a vizitei. Numai dl. preşedinte Manolescu a fost pe urmele lui Coşbuc şi cu Pintea I. (ca să nu-i zic ironicul nume). Că până şi un premiu sau dar numit „opera omnia” i l-a oferit d-lui Preşedinte al Uniunii SR, preşedintele local cel mai mare, în numele nonagenarului originar şi în judeţ, care de ramolit ce este nu a fost prezent să-l ofere, făcând-o prin substitut (referindu-se răutăcios la mine, ştiind cât de „răsfăţat” sunt de cei de la „Mişcarea literară”). Presa orală bine frământată în Monor şi înţepătoare cu oricine, relata puţin de ceilalţi reprezentanţi oficiali de o parte şi alta la masa… oricum s-o fi numit, o masă pentru întâlnire s-o fi găsit în toată Bistriţa. Cel puţin unul mai bălai, masiv a şi intrat în folclorul local, că a vorbit pe margine şi se amuza, era vesel ca orice moldovean trufaş. Nedumerirea le era celor ce cleveteau în zi de duminică stând pe laviţa din faţa caselor. Unii spuneau că „moldoveanul” este din Moldova cea din Carpaţi şi până-n Nistru, alţii combăteau că „domnul acela” o fi fost din Basarabia care-i de la Prut şi până-n Nistru. Oricum, erau mai informaţi şi interesaţi de evenimentele locale decât domnii de la sate. Domnii de azi, unde mă aflu, nu mai sunt locuitori aici. Un singur învăţător pensionabil la anul şi cu popa care e pensionat de la 1 noiembrie a.c. au mai rămas în sat. Şcoala e pustie, dispensarele, amândouă, pustii, farmacia pustie… Toţi fac naveta de la Bistriţa şi din comunele unde au o parte a normei de serviciu. Viaţa culturală din trecut, când se juca teatru în Monor şi a fost în turneu Ioan Banciu din Şoimuş lipseşte cu desăvârşire. (Dar nu şi foştii turnători!)

Exagerarea enigmei, se zicea de ziarist, ar porni de la împiedicarea de a vorbi şi a-i înmâna un memoriu Preşedintelui nostru, de la membrii USR, necredincioşi vestitei Mănăstiri Secu, un schit ca la Cluj. În suita prezidenţială erau: Gabriel Chifu, Răzvan Voncu, Sorin Lavric, Simona Vasilache, Daniel Cristea-Enache, Alex Ştefănescu, Mihail Zamfir, Gabriel Dimisianu (după presa locală, deosebit de zgârcită în informarea despre înalta prezenţă în judeţ; scopul şi rezultatele; ca să nu fie considerată turim înscenat de cei ascunşi în oficialii zilei). Liderul local al scriitorilor şi gazdă generoasă a fost IOAN PINTEA, directorul Bibliotecii Judeţene.

Teodor Tanco