Pildă despre curăţenia ...în viaţă!

 La un bătrân călugăr, a venit într-o zi un tînăr pentru a se spovedi şi a-i cere sfat. Din vorbă în vorbă, tânărul îi spuse:

-Părinte, sunt un om destul de rău. As vrea să mă schimb, dar nu pot. Am încercat să mă schimb dar nu am putut. Totusi eu sper că după ce voi mai creşte, voi putea să mă schimb, nu-i asa?

-Nu, i-a răspuns bătrânul. Vino cu mine!

L-a dus pe tânăr în spatele chiliei, unde începea pădurea, si i-a spus:

-Vezi acest vlăstar?

-Da, părinte!

-Smulge-l!

Tînărul a scos brădutul imediat. Mergînd mai departe, călugărul s-a oprit lîngă un brăduţ ceva mai înalt, aproape cît un om.

-Acum scoate-l pe acesta.

S-a muncit băiatul cu pomişorul acela, dar, cu puţin efort a reuşit pînă la urmă să-l scoată. Arătându-i un brad ceva mai mare, călugărul i-a spus:

-Smulge-l acum pe acela.

-Dar e destul de mare, nu pot singur.

- Du-te şi mai cheamă pe cineva.

Întorcîndu-se cu încă 2 prieteni, au tras ce au tras de pom si, cu multă greutate, au reusit, în sfîrsit, să-l scoată.

-Acum scoate-ţi bradul cel falnic de acolo, le spuse călugărul.

-Părinte, dar acela e un copac mare si bătrîn, cu rădăcini adânc înfipte în pământ. Nu am putea nicioadată să-l smulgem, chiar de-am fi şi 100 de oameni.

-Acum vezi, fiule? Şi apucăturile rele din suflet sunt la fel! Orice păcat pare la început inofensiv şi fără mare importantă, dar, cu timpul, prinde rădăcini în fiinţa omului, creşte şi pune stăpînire din ce în ce mai mult pe sufletul tău. Cît este încă mic, îl poţi scoate şi singur. Mai tîrziu vei avea nevoie de ajutor, dar fereşte-te să laşi răul să ţi se cuibărească adînc în suflet, căci atunci nimeni nu va mai putea să ţi-l scoată. Nu amîna niciodată să-ţi faci curăţenie în viaţă, mai târziu va fi mult mai greu.