Elena Lasconi

Poetul și eseistul Michael Astner a fost la Viscri

preluare ziarul de iași

 Iată că şi anul acesta am fost turist pentru o zi sau altfel spus: anul ăsta, „concediul” meu a căzut într-o zi de miercuri. Am fost (cu cumnatul şi sora mea, plus nepotul lor) la Deutsch-Weisskirch, adică la Viscri.

La dus, am mers după indicaţia navigatorului, via Făgăraş, de unde am cotit-o spre Rupea. Apăi, ce drum peticit în fel şi chip am parcurs, deal-vale, deal-vale (de, spaţiul mioritic al lui Blaga), destulă pustietate, câte un sat (fost săsesc?) în arşiţa amiezii, puţin teren cultivat (ca să nu zic: mai deloc), câte o stână, oi... Şi circulaţie puţină - măcar atât. Transilvania profundă, pe scurt.

Tot drumul - şi la dus, şi la întors - m-am tot întrebat, când treceam printr-un sat sau pe lângă vreun indicator care pomenea vreunul aflat la ceva kilometri de şosea, dacă va fi (fiind/ fost) unul săsesc. Introduceam numele pe Google, da, a fost/ este. Ocupaţia asta a început după ce-am cotit-o de la Făgăraş spre Rupea. Prima localitate: Şoarş - adică Scharesch. A urmat Văleni - da, Woldorf. Apoi, Lovnic - Leblang (care, ca fapt divers, înseamnă trăieşte mult ori o viaţă-ntreagă...). Jibert - Seiburg. Dacia - Stein: aici tare m-am mai mirat, de unde până unde numele românesc de Dacia pentru un sat săsesc ce-n traducere ar fi Piatră?!? În fine, apoi a venit şi indicatorul pentru Viscri/ Deutsch-Weißkirch. Continuare aici

Comentarii

Publică un comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public.
CAPTCHA
Vă rugam să completaţi codul din imagine în rubrica de mai jos.
Image CAPTCHA
Introduceţi literele din imaginea de mai sus.