Poetul și eseistul Michael Astner a fost la Viscri

 Iată că şi anul acesta am fost turist pentru o zi sau altfel spus: anul ăsta, „concediul” meu a căzut într-o zi de miercuri. Am fost (cu cumnatul şi sora mea, plus nepotul lor) la Deutsch-Weisskirch, adică la Viscri.

La dus, am mers după indicaţia navigatorului, via Făgăraş, de unde am cotit-o spre Rupea. Apăi, ce drum peticit în fel şi chip am parcurs, deal-vale, deal-vale (de, spaţiul mioritic al lui Blaga), destulă pustietate, câte un sat (fost săsesc?) în arşiţa amiezii, puţin teren cultivat (ca să nu zic: mai deloc), câte o stână, oi... Şi circulaţie puţină - măcar atât. Transilvania profundă, pe scurt.

Tot drumul - şi la dus, şi la întors - m-am tot întrebat, când treceam printr-un sat sau pe lângă vreun indicator care pomenea vreunul aflat la ceva kilometri de şosea, dacă va fi (fiind/ fost) unul săsesc. Introduceam numele pe Google, da, a fost/ este. Ocupaţia asta a început după ce-am cotit-o de la Făgăraş spre Rupea. Prima localitate: Şoarş - adică Scharesch. A urmat Văleni - da, Woldorf. Apoi, Lovnic - Leblang (care, ca fapt divers, înseamnă trăieşte mult ori o viaţă-ntreagă...). Jibert - Seiburg. Dacia - Stein: aici tare m-am mai mirat, de unde până unde numele românesc de Dacia pentru un sat săsesc ce-n traducere ar fi Piatră?!? În fine, apoi a venit şi indicatorul pentru Viscri/ Deutsch-Weißkirch. Continuare aici