Elena Lasconi

Regizorii salvează jurnalismul

preluare de pe blogul lui Mihnea Măruţă

Un pensionar care chemase ambulanţa a murit după ce a fost plimbat toată noaptea între secţiile de urgenţă ale mai multor spitale bucureştene. Un tânăr ofiţer de Poliţie a intrat în conflict cu şeful său de la “municipiu” deoarece a refuzat să organizeze un flagrant pentru prinderea unui elev de liceu care consuma droguri. Un deţinut minor a sechestrat o studentă venită în practică la penitenciar, disperat că mama sa urma să-l ducă pe fratele lui mai mic în Italia, unde femeia e cameristă de câţiva ani.

Aţi recunoscut, probabil, intrigile unor cunoscute filme româneşti, trei dintre peliculele datorită cărora, în ultimii ani, România a devenit cel mai fierbinte punct de pe harta mondială a cinematografiei de artă. Această calitate s-a confirmat şi consolidat săptămâna trecută, când un alt regizor tânăr, Marian Crişan, a câştigat patru premii la Festivalul de la Locarno cu primul său lungmetraj, Morgen. Subiectul filmului – un român din Salonta dă peste un imigrant turc, un fugar, îl ia acasă şi îi promite că îl va ajuta să treacă graniţa în Ungaria.

De aici mi-a venit ideea, de la această istorie simplă. Mi-am dat seama, oarecum subit, că regizorii din aşa-numitul “nou val” – etichetă pe care ei o refuză, dar pe care noi, jurnaliştii, suntem nevoiţi să o folosim – au preluat o parte din rolul presei. Regizorii noştri spun poveşti puternice, extrase din realitate, pentru că mass-media nu o mai fac. Filmele lor sunt reconstituiri artistice ale unor prospecţiuni sociale pe care ziarele şi televiziunile doar le survolează.

*

Continuarea poate fi citită aici.

Comentarii

Publică un comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public.
CAPTCHA
Vă rugam să completaţi codul din imagine în rubrica de mai jos.
Image CAPTCHA
Introduceţi literele din imaginea de mai sus.