Turism pe pâine, episodul I. Valea Vinului. Legenda continuă!

Valea Vinului a fost și este încă un loc magic. Cineva a identificat acel loc și a început să construiască niște case de oaspeți, după model austriac. Se întîmpla în 1849 și acea persoană era un conte maghiar. Citez din prefața la ”Cartea de la Valea Vinului”, editura Junimea, Iași, 2016, coordonator Florica Dura. N.N.

”La început au fost grănicerii, un conte ungur și natura magnifică”
În fapt, legenda a început la finalul secolului al XVIII-lea, când românii din ținuturile Rodnei și Năsăudului, deveniți grăniceri ai Înperiului Austriac, încă din 1762, veneau în grupuri tot mai mari, în acest ținut bogat în ape minerale, ape limpezi vindecătoare și peisaje de basm, pentru a se bucura de viață și de zilele senine, atunci când nu luptau și nu mureau în campaniile militare. Ulterior, aproximativ pe la 1849, contele Laszlo Bethlen a început efectiv construcția pavilioanelor de la Valea vinului, de tihna și simplitatea cărora s-au putut bucura și mulți scriitori români, până la începutul secolului XXI, când, chiar dacă imaginea de ansamblu a acestora era ușor prăfuită și bătrânească, mesajul ideatic era încă viu și pregnant, iar vraja locului, de care vorbeau toți cei care au fost măcar o dată aici, opera încă.
Grănicerii năsăudeni au cumpărat stațiunea de la Valea Vinului și au plătit cheltuielile de finalizare a construcției, atunci când contele ungur nu a mai avut fonduri pentru a finaliza proiectul. Tot grănicerii, prin intelectualii lor de frunte, precum academicianul biolog Florian Porcius au făcut demersuri la administrațiile fondurilor năsăudene, care chiverniseau averile rezultate din investițiile inteligente ale celor 44 de comune grănicerești, demersuri finalizate cu donarea a 6 iugăre de pădure și teren montan pentru a mări spațiul dedicat odihnei turiștilor. Așa se face că s-au alocat fondurile necesare extinderii băilor cu ape minerale și au dat în administrare competentă în 1885 SKV-ului din Cluj
(Siebenburgischer Karpathen Verein , pe scurt SKV iar în traducere Asociația Ardeleană a prietenilor Munților Carpați) facilitatea turistică. Ulterior, după o inaugurare fastuoasă, cele două pavilioane cu specific elvețian au întrat în circuitul turistic, astfel că, spre finalul secolului al XIX -lea, ghidurile de profil din Germania și Austria Imperială recomandau turiștilor locația Valea Vinului sau Radna Borberek, în limba maghiară, ca destinație de vilegiatură. Confiscate de statul maghiar, pe vremea dualismului austro-ungar, în contul unei datorii, pe care fosta administrație a averilor grănicerești ar fi adunat-o către Erariu ( administrația financiară a imperiului austro ungar), casele de la Valea Vinului, trec, imediat după Marea Unire de la 1918 în administrarea Fundației Culturale Regale ” Principele Carol” iar mai târziu vor fi utilizate ca loc de pregătire a tinerilor aflați în Serviciul Social, înființat de Regele Carol al II-lea, cu scopul de a ridica și propăși satele românești. De altfel, o mare parte din cuprinsul numărului 4 al publicației ”Căminul Cultural”, din aprilie 1939, are în sumar activități desfășurate la Valea Vinului. Chiar și marele sociolog, Dimitrie Gusti, cu a sa caravană de sociologi, scriitori și jurnaliști, cercetători ai satelor românești a poposit aici, pentru două luni, în vara lui 1939”.