Update…”Criza de brand a presei scrise: unde am greşit?” (Contextualizări concentrice)

Mai mult decît interesant comentariul lui Alin Fumurescu de pe platforma voxpublica.realitatea.net, referitor la presă şi la derapajele acesteia, prilejuit de analiza făcută de Iulian Comănescu, pe blogul său.

" …Iulian Comanescu s-a reapucat de treaba pe care o stie cel mai bine – analiza media. Pornind de la constatarea ca mai toate brandurile din presa scrisa trec fie prin restructurari majore (Evenimentul Zilei), fie prin scindari (Academia Catavencu), fie prin rebranduiri (Adevarul) sau cosmetizari semnificative (Gandul, Romania Libera), s.a.m.d. (vezi Cotidianul, Ziua, etc) Comanescu isi pune o intrebare sincera: unde am gresit? Unde am gresit noi, astia din presa scrisa, de s-a ajuns pana aici" ? Urmeaza o analiza extrem de interesanta pe care v-o invit s-o cititi integral pe blogul “Media lui Comanescu“, din al cărui comment al preluat, atît cît trebuia.

Aici puteţi citi textul integral

comanescu.hotnews.ro/criza-de-brand-a-presei-scrise-unde-am-gresit.html

Preluăm enumerarea dar şi argumentaţia celor patru hibe de care, analistul media, Iulian Comanescu, consideră că suferă presa la ora actuală. Pentru a citi integral textul din care am preluat, daţi clik pe link.

"- o atitudine conformistă în trecut, formată lângă/sub “zmeii” din generaţia pre-1989, care duce la lipsa leadershipului; mulţi dintre redactorii-şefi în funcţie în 2010 nu ştiu cum să-şi inspire oamenii, să dea o orientare personală publicaţiei pe care o conduc, să managerieze şedinţele de sumar, care sunt destul de des superficiale şi nu includ discuţii eficiente despre subiecte şi abordarea lor. Modul cum presa cotidiană clonează sumarul de ieri al televiziunilor şi site-urilor de ştiri e simptomatic.

- prea multă putere în mâinile unor manageri/directori executivi/directori generali. Dacă unii din oamenii cu atribuţii de business au mai curând profilul de mai sus şi se conformează fără entuziasm, dar şi fără prea multe discuţii indicaţiilor preţioase de la owner, alţi manageri vor să aibă totul sub control. Spuneam altundeva că, pe alocuri, în presa de la noi face carieră modelul “Băsescu-Boc”, în care redactorul-şef e slab şi subordonat intereselor managerului. Mi s-a întâmplat chiar să aud, textual, de la unul din managerii proeminenţi din presa românească: “Mă piş pe redactorul şef. Nu poate face nimic singur.” E o mentalitate şi o inversare de raporturi care nu cred să existe la vreo publicaţie cu reputaţie de presă “mare”, pe-afară.

- corupţia. Nu în sens penal, ci ca abatere de la un anume idealism şi o credinţă într-un rol social proeminent al jurnalistului şi al gazetei. Oamenii aflaţi în fruntea bucatelor azi au trecut prin timpurile grele din a doua jumătate a anilor ‘90, când un salariu de redactor-şef adjunct de-abia ajungea ca să trăieşti. Nu puteai să-ţi faci planuri pe termen lung, să parvii, ca jurnalist, cu câteva excepţii. De prin 2004 încoace, de când investiţiile proprietarilor români în media au însemnat şi salarii mari, mulţi dintre oamenii din generaţia 40 au vrut – explicabil omeneşte, dar sinucigaş pentru ansamblul presei – să “se scoată”. Au optat adesea pentru joburi mai bine plătite la titluri/televiziuni/alte media fără garanţii pe viitor şi s-au pus pe agonisit. Unii au sărit peste cal, intrând în diferite combinaţii dubioase. Alţii sunt oameni fără pată în sensul a ceea ce le poate reproşa societatea, dar şi-au pierdut instinctele de “câine de pază”/diferenţierea morală de un angajat oarecare.

- Capitalismul de spoială. E o problemă filozofică, pe care o înţelegem mai bine dacă ne gândim la cum s-a repoziţionat o publicaţie de felul “Capital”. Din vedeta presei economice, în a doua parte a anilor ‘90, a devenit un teanc de hârtie plin de cuvinte prietenoase, success stories şi altele asemenea. Modelul e unul fals-occidental: e drept, şi presa de-afară tratează uneori pozitiv diferite realităţi de business, branduri ş.a.m.d., dar acest gen de abordare e anacronic într-o economie estică, plină de disfuncţionalităţi şi mecanisme clietenelare. E ridicol modul cum presa de business din România încearcă să facă idoli din tot felul de manageri de carton sau miliardari dubioşi. Un anumit gen de presiune a advertiserilor, prin agenţiile de media, face ca lucrurile să arate radical diferit prin presa din România, şi nu numai cea de business. Înapoi la “Capital”, revista şi-a creat o reputaţie, astăzi pierdută, prin “realismul critic” cu care aborda fenomenele de business acum 10 ani, fără parti pris-uri, dar cu destulă duritate atunci când era cazul. Iar ceea ce s-a întâmplat cu “Capital” e un simptom pentru întreaga presă.

Cele patru cauze de mai sus se leagă, direct sau indirect, de managementul editorial şi de business al oamenilor din generaţia mea. Aş fi curios să ştiu cum văd lucrurile oameni activi pe net din aceeaşi generaţie, în ordine alfabetică: Andrei Bădin, Doru Buşcu, Victor Ciutacu, Alin Fumurescu, Mihnea Măruţă, Petrişor Obae, Vlad Petreanu, Costi Rogozanu, Dragoş Stanca, Cătălin Tolontan";
 

foto: preluată de pe okazii.ro