Valeriu Anania: Elegie

Voi muri
Şi voi muri de tristeţea’nceputului.
Ca şi atunci, în prima zi,
cu fiece urnire o făcutului
eternitatea mai piere o dată.
O insulă nouă s’a ivit, şi iată
oceanu-şi adaugă limite noi.
Mi-e frică de ziua de-apoi
când stihurile mele pe trâmbiţi se vor cânta.
Apele mele,
nemărginirile mele
pe care duhul mi se purta
mai înainte de lume,
apele mele,
nemărginirile mele
vor fi cândva
doar cioburile unui nume.

Comentarii

Publică un comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public.
CAPTCHA
Vă rugam să completaţi codul din imagine în rubrica de mai jos.
Image CAPTCHA
Introduceţi literele din imaginea de mai sus.