Vasile Pârvan: „Datoria vieții noastre”

Desfă-ți dară aripile, suflet al națiunii mele, lovește cu ele puternic și larg aerul lumii de jos și ia-ți ca un vultur sborul în țările senine și curate.De acolo ochii tăi vor vedea, încă mai limpede, întreaga icoană a lumii și vieții, dar nu vei mai respira miasmele aducătoare de somn, inerție și moarte ale putreziciunii materiei care dospește în adâncuri. Și solitudinea calmă a cerului te va reînvăța olimpicul ritm constant al eternului, neturburat de moarte, al legilor vecinice după care trăiește Infinitul, din care, ca lumina eternă, răsfrântă în spațiile interastrale, se răsfrâng în sufletul nostru ideile, spiritul, viața.

Din volumul Datoria vieţii noastre de Vasile Pârvan (Editura Eikon), care reproduce, într-o ediţie anastatică, textul din 1928 tipărit la Institutul de Arte Grafice „Ardealul” Cluj, precedat de un cuvânt înainte al prof. univ. dr. Ioan-Aurel Pop (membru titular al Academiei Române), şi care va fi lansat luni, 27 februarie 2012, la Biblioteca Universitară Centrală, scrie Vasile george Dâncu pe blogul de editor