Zîmbeşti sau mori: Gîndirea pozitivă ca metodă de control social

 Comentariu preluat de pe Razboi intru Cuvant:

Recomandam vizionarea atenta a acestui filmulet, chiar daca forma inedita (desen animat cu voce in background) poate ridica unele dificultati. Tema este insa foarte relevanta – anume, gandirea pozitiva ca metoda de control social.

Se arata faptul ca radacina doctrinei gandirii pozitive este una de tip gnostic - anume credinta ca gandurile pot influenta in mod magic realitatea (sa ne amtinim de incantatia obamiana “yes, we can”) si ca, atunci cand se intampla o nenorocire sau un rau, “totul este, de fapt, in mintea ta”. Devii, astfel, culpabil pentru propria nenoricire si, mai mult, devii vinovat daca ai tupeul sa arati cu degetul amenintarile care primejduiesc lumea. Pentru ca scopul gandirii pozitive este denaturarea gandirii sanatoase, eliminarea discernamantului si a realismului. Intr-o lume dominata de doctrina pozitiva pur si simplu nu ai voie sa “fii pesimist”, sa fii alarmist (pe buna dreptate) – daca ridici probleme reale legate de sistemul economic risti sa fii concediat (cum este prezentat un caz in documentar) sau sa fii ridiculizat (cum se intampla cu Peter Schif, unul din cei care anunta inca din 2007 criza ce avea sa vina). Si daca raul e doar in mintea ta, trebuie sa fi supus reeducarii, ca sa dobandesti gandirea “sanatoasa” si pozitiva… In aceasta lume, populatia trebuie sa ia doza de narcotic pozitiv si alarmismul este rezervat doar elitei. Doar ea are dreptul de a fi “apocaliptica”, creand amenintari false (gripa porcina, terorismul, incalzirea globala) pentru a face usor de inghitit solutiile (campanii de vaccinare, eliminarea libertatilor civile, structuri de putere supra-nationale etc.). Nu altfel se intampla in regimurile totalitare, comunist si nazist. Atitudinea realista fata de evenimente si fisurile din sistem era considerata defetism, sabotaj, dusmanie fata de regimul popular si costa inchisoarea sau chiar viata. Doar regimul avea voie sa demonizeze adversarii externi, amenintarile si “dusmanii” din interior.

Doctrina gandirii pozitive circula, in forme adaptate specficului ortodox, si pe la noi, deseori auzind placa obosita a faptului ca raul nu ar fi chiar real sau chiar atat de mare, ci doar este scos in evidenta, supraestimat si amplificat de catre noi, prin faptul ca il luam in seama. O mare amagire, care confunda lipsa de realism si de discernamant cu credinta. Credinta nu este insa strategie de escapism, nu inseamna refuzul realitatii, ci credinta este reala atunci cand se manifesta impotriva tuturor evidentelor (Sf. Ioan Gura de Aur), impotriva tuturor dovezilor ca, omeneste, nu mai exista scapare.