Legalitate, responsabilitate şi profesionalism la UCGN (30, 31)

 
În urma analizei activităţii şi documentelor juridice ale Uniunii Comunelor Grănicereşti Năsăudene în intervalul de aproape un an de zile, cât am întrerupt apariţia serialului, am ajuns la mai multe constatări pozitive cu privire la desfăşurarea intensei strădanii de creştere a capacităţii sale de consolidare cu respectarea strictă a legilor ţării şi a Statutului său elaborat cu exigenţă şi înregistrat la Judecătoria Năsăud. Corectitudinea organelor alese să conducă şi cele angajate să servească interesele UCGN-ului s-a făcut cu responsabilitatea profesională. Nici o hotărâre internă şi nici un document ori adresă nu au rămas nerezolvate. Legal!
În istoria Uniunii postcomuniste momentul cel mai însemnat a fost acela a întronării legalităţii în activitatea şi dezvoltarea aposteriori. Calendaristic şi juridic a însemnat anularea prin sentinţă judecătorească a „căpuşei”, respectiv a acelei uniuni numită filială înfiinţată de câţiva în interiorul UNIUNII. De la acea dată, în special de la angajarea unui jurist de competenţă şi profesionalismul fostului judecător Pompei Raus, nu cred că există vreo fisură sau ilegalitate în toate actele emanate de instituţia noastră sau nerezolvarea la termen a îndatoririlor cu implicaţii de legalitate. Încrederea mea în această privinţă este atât de întemeiată că depun garanţie girul care mi l-a dat marea mulţime grănicerească atunci la 3 iunie 1990 şi l-a întărit prin confirmare adunarea generală a celor 44 de comune grănicereşti, alegându-mă preşedinte onorific.
Acestea sunt premisele care m-au îndemnat şi determinat că după câţiva ani, cât am fost mai aproape de Uniune şi să scriu în presă despre UCGN (acesta fiind al 2-lea serial de 44 articole), să schimb titlul generic, să-l pun în acord cu realităţile actuale din interiorul şi exteriorul vieţii de organizaţie şi istorie contemporană, sintagmic să se numească: Legalitate, responsabilitate şi profesionalism la UCGN.

Revin la ceea ce sesizam în încheierea precedentului material în presă, la conflictul de interese în care se află primarul oraşului Năsăud, Mircea Romocea, prin prezenţa lui în Comitetul director al Uniunii, în calitate de reprezentat al localităţii respective. În primul rând a interpretat abuziv ceea ce a hotărât Comitetul nostru: ca reprezentantul oraşului Năsăud să fie membru de drept între cei care formează Comitetul director. Şi asta din cauza că uneori nu a fost ales în organul administrativ omul care era descendent de grănicer tocmai din localitatea care fusese capitala Districtului militar, a Districtului administrativ autonom şi sediu al Regimentului II român grăniceresc. O consider decizie bună, fiindcă moral este un act de gratitudine pentru Năsăudul istoric şi educativ care au avut o contribuţie deosebită la formarea, prin şcolile grănicereşti, a conştiinţei naţionale, şi înfăptuirea Marii Uniri din 1 Decembrie 1918. Adevărurile şi simţirile acestea sunt doar în fiinţa descendenţilor. Astăzi singura instituţie socială şi locală, păstrătoarea şi evocatoarea acelor tradiţii, revigorând şi continuând întreţinerea acelei combustii, este Uniunea Comunelor Grănicereşti Năsăudene, prin acordarea modestelor burse şi ajutoare elevilor şi studenţilor de viţă grănicerească. Atât se poate numai, cât timp nu am recuperat proprietăţile la care legea ne-a îndreptăţit că ne aparţin, dar organe şi persoane din aparatul administrativ tergiversează, împingându-ne spre faliment. Iar unii politicieni veroşi şi corupţi atacă la baionetă pentru acapararea lor.

Ceea ce are în posesiune şi inventar în prezent este în valoare de sub 1 (un) milion de euro.

Mă refer la ceea ce am găsit şi există după lichidarea filialei-căpuşă din interiorul Uniunii, acum câţiva ani, şi de care răspund inclusiv material cu actuala echipă de conducere operativă. Ilegalităţile au rămas în exteriorul UCGN şi există atacuri şi asalturi pentru puţinul ce mai este din vestitele Fonduri Grănicereşti, care erau pe locul al doilea pe ţară, după Fondurile Bisericeşti din Bucovina, până la naţionalizările declanşate începând din 1948.
Şi la toată sărăcia aceasta este o înghesuială de a o sfâşia şi termina, într-o zi dacă s-ar putea. Au devenit nerăbdători corupţii, că trece timpul şi vin alegerile.

Au început atacurile cu dezinformările în mass-media, câte ceva şi în presa scrisă, prin vorbiri la tot felul de adunări, şedinţe, refuzuri de eliberare de acte, de consultare a unor dosare etc. Surprinzătoare a fost pentru mine ieşirea pe un post local a actualului primar al Năsăudului, Mircea Romocea, încă de anul trecut. Cu atât mai mult m-a uimit că un profesor năsăudean, fost inspector şcolar la judeţ, ales primar de năsăudeni de curând, din câte probleme avură şcolile şi din câte îi ofereau realităţile oraşului, trecu cu ton peremptoriu la cele „rele” de la Uniune; că dumnealui nu mai avea probleme că tocmai îşi transferase cu 29 de lei societatea de afaceri, şi ne concurăm cu arendaşul fictiv pentru construirea microhidrocentralei de la Baraj. Am reuşit, totuşi, la acea emisiune să-i pun telefonic două întrebări: 1) Dacă este urmaş de grăniceri? 2) Dacă a învăţat la şcolile foste grănicereşti năsăudene?
Încă aştept răspunsul şi sper să vină într-o săptămână - două.

Preşedinte de Onoare al UCGN
Prof. dr. Teodor Tanco

 continuare - episodul 31

Senatorul IOAN DENEŞ, în Parlamentul României, a făcut o declaraţie politică cu privire la „activitatea comercială” a conducerii Uniunii Comunelor Grănicereşti Năsăudene.

Subsemnatul, fiind iniţiatorul acesteia în iunie 1990 şi de atunci preşedinte de onoare, fac parte din conducerea UCGN cu vot consultativ şi, mai mult, un rol de consiliere. Oarecum se aseamănă poziţia mea cu a preşedinţilor oricăror asociaţii în prezent. Nefiind membru al nici unui partid şi nici în altfel de organizaţii, decât a Uniunii Scriitorilor din România, cu vechime din 1946, socot că am dreptul la o declaraţie civică în presa locală din România. Sunt mai modest şi mă restrâng la presa scrisă că documentarea la tema declaraţiei am făcut-o în litera tiparului. Nu mă ridic la nivelul tehnic al cunoştinţelor senatorului I. Deneş şi nici la credulitatea totală în presa online. Dar în însuşirea ca adevăr şi document a materialului preluat din aceastea, nu spun verbul odios că a minţit, însă îşi dovedeşte pregătirea pentru tema declaraţiei. Deşi confirmă a fi absolvit de studii liceale, iar profesorii de română în Beclean erau nu buni, ci excelenţi şi scriitori afirmaţi, cei pe care i-am cunoscut. Căci, să facă din UCGN o societate „comercială”, e o confuzie luată din formularea textului unor „fătuce ce se cred ziariste”, cum le califică Ion Cristoiu cu ironie şi dispreţ. Dacă senatorul ar fi citit Statutul UCGN afla că este o „asociaţie nepatrimonială, nonguvernamentală şi apolitică”. Iar aceasta este organizată şi activează pe una din cele mai bune legi în materie, respectiv Ordonanţa nr. 26 din 30 ianuarie 2000, care a fost îmbunătăţită pe parcursul ultimilor 12 ani.

Câteva precizări:

1) Senatorul în afara faptului că nu a investigat, luând-o alăturea cu drumul, şi nici nu s-a informat, cerând şi punctul de vedere al Consiliului director al Uniunii; ci a urmărit denigrarea conducerii, a asociaţiei în totalitate la presiunea unui grup de persoane cu preocupări comune, care îşi apără afacerile. Ţinta lor fiind averile grănicereşti nerestituite, bunuri care fac parte din diversele fonduri şcolare, începând odată cu înfiinţarea Regimentului II român, din 1762.

2) UCGN nu desfăşoară o activitatea comercială, fiind o asociaţie nonprofit care venitul îl transformă în burse: pentru elevi şi studenţi.

3) S-au recuperat 452 ha pădure, 7,5 ha păşune, 27 ari teren arabil, 9 ha, livadă, 1,5 ha teren cu construcţii, s-a primit donaţie 2 ha pământ arabil şi fânaţe. Nu s-a înstrăinat o palmă de teren.
Procesul de restituire în baza Legii nr. 1/2000 a fondului funciar este încheiat.
În perioada 2004-2005 fosta conducere executivă a înstrăinat, la cererea deţinătorilor, unele terenuri care reprezentau curte, grădină etc.
S-a efectuat şi o cercetare penală în perioada 2005-2009, învinuiţii fiind scoşi de sub urmărire pentru un teren silvic.

4) Cererile de reconstituire a dreptului de proprietate în baza L. 1/2000 şi cele care fac obiectul L. Nr. 10/2001 s-au depus în anii 2001 şi 2002.

5) Într-un singur caz, în procesul cu Sălăuţa SRL Coşbuc pentru terenul care se afla amplasat magazinul Lidl din Năsăud, s-a respins recursul UCGN pentru că acţiunea era prescrisă.
ICCJ nu a analizat şi nu a negat dreptul de proprietate al UCGN, aşa cum se afirmă de senatorul Deneş.

6) Conducerea actuală a UCGN, 2010-2014, nu răspunde pentru actele sau faptele vechii conduceri, 1990-2009. Parţial acestea au fost soluţionate printr-un proces iniţiat de preşedintele de onoare şi prin auditul efectuat la cererea acestuia (Teodor Tanco).

7) Senatorul afirmă că doreşte aflarea adevărului, fără să fi cerut informaţii şi de la conducerea UCGN. Nu cunoaşte probabil adresa sediului din Năsăud, din B-dul Grănicerilor, nr. 14. Nici pe preşedintele ei, ing. Mihail Mureşan, care este prestigios consilier judeţean şi fac parte din acelaşi partid de guvernământ.

8) „Grupul de indivizi” menţionat este format din 17 delegaţi ai localităţilor, constituind Consiliul director, din care ¾ sunt primari ai PSD, de care senatorul n-a auzit. O să afle, o să se cunoască măcar cu prilejul apropiatelor alegeri; că l-a vopsit bine pe preşedintele UCGN la sugestia din online şi uneltirile mafiotului şef. Şi cât de mult îl dispreţuieşte pe „grănicer” reiese din faptul că nici nu i-a citit interviul larg din presa scrisă. Grozavă colaborare mai este şi în actuala putere politică!

9) În legătură cu restituirea imobilelor din Năsăud s-au făcut demersuri doar pentru 3 clădiri să revină în natură Uniunii; tot atâtea şi în Bistriţa. Detalii sunt suficiente şi lămuritoare în interviul preşedintelui Mureşan publicat în ziarul „Răsunetul”, doar că trebuie citit. Resping recursul senatorului cât şi a ministrului Doina Pană, la dezinformări: între UCGN şi Direcţia Silvică Bistriţa nu există nici un fel de litigiu, privind clădirea din Bistriţa Bârgăului. În schimb, amândoi cei numiţi, nu amintesc despre procesul între Uniune şi Primăria Năsăud pornit în 2009. Atât timp cât nu există o hotărâre sau sentinţă a instanţei, amintirea acestor probleme şi tonul sentenţios aduce a presiune pe organele judecătoreşti. Legea se termină la un capăt al barajului de pe Someş, abuzurile şi ilegalităţile încep la capătul celălalt al barajului. Pe un mal stau grănicerii, faţă în faţă cu afaceriştii de pe celălalt mal; unde au rupt digul contra inundaţiilor şi au spart barajul de piatră. Documentaţi-vă pe fapte şi la faţa locului, domnilor parlamentari!

Antigrănicerismul este evident şi acţionează în defavoarea actualilor, dar mai ales a viitorilor bursieri, elevi şi studenţi.

Preşedinte de Onoare al UCGN
Prof. dr. Teodor Tanco