Rodica Barna - Lentile de contact

 Maci în cana din care bei apă


Ea desenează un portret, cu pixul pe o batistă,
seamănă cu „Mica Pariziană„ care priveşte spre un zeu absent;
afară macii cresc în pâlcuri, fragili, udaţi de ploaie, direct pe bastion.
Spitalul e plin de gemete, perfuzii, bolnavi şi aparţinători.
O pisică fuge purtând în gură un tampon plin de sange
aruncat împreună cu acele şi bandajele din sala de operaţie;
un nor de emoţii se profilează compact ca o orgă într-o cutie expresivă,
urcă razant la întâlnirea cu alt nor ce aduce cu un dromader obosit.
Într-un lexicon al puterii cuvintele se înşiruie golite de miez.
Cuvintele care exprimă slăbiciunea prind putere.
El caută pe net locul unde e îngropat Jimmy Hendrix,
Apoi Humphrey Bogart, apoi Marlene Dietrich.
Găseşte un cimitir plin de urne şi oseminte ale actorilor, regizorilor,
producătorilor, scenariştilor, operatorilor,
un fel de Disneyland pentru morţi, aşa spune el ca e lumea
celor care s-au transpus şi au încercat să fie altcineva decat erau odată.
Închide laptopul şi priveste spre salon, în adancime, nu spre cineva anume.
Timpul curge circular, ajungem la punctul din care am plecat,
la cruda realitate pe care o evităm uneori, făcându-ne că nu o traim.
Sunt îmbrăcată cu tricoul lui Victor, mă piaptăn, mânerul periei se rupe,
îmi fuge pământul de sub picioare, călătoresc fără să fi plecat undeva.
Pe noptiera de la capul patului, lângă fructele din pungă,
ea aşează un pliant pe care o iehovista i l-a dat pe stradă. E conturat un om
văzut din spate şi cu litere mari, albe, la picioarele personajului scrie :
VA SUPRAVIEŢUI ACEASTĂ LUME ?
El e pregătit să iasă, spune că daca ar fi să aleagă, ar pleca în iad,
ca nu şi-ar dori să fie toată eternitatea lui: singur.
Râde, râd şi eu .
Mă uit la ceas.

Din volumul " Lentile de contact", apărut la Editura Charmides din Bistriţa în 2011.

N.N: Poemul a fost ales de pictoriţa Georgiana Vrânceanu, căreia îi mulţumim pentru gest şi o felicităm pentru ilustraţia volumului Rodicăi Barna. Pentru mai multe informaţii despre Georgiana Vrânceanu daţi clik pe http://artification.wordpress.com/

 

Comentarii

poem

Multumesc, ma bucur din suflet ca ti-a placut. Tu insati esti poeta, e o onoare sa iti fie pus in atentia lumii un poem in ziarul unui poet .Sper sa postezi periodic si poemele tale .Florica draga, datorita tie ziua de azi prinde contur.

Cu drag

Ideea este ca eu nu pot vorbi despre mine...poate altii! Sau poate ca e vremea ca modestia sa fie abolita!? Inca nu stiu!
Sa iti fie de bine si de folos!

Publică un comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public.
CAPTCHA
Vă rugam să completaţi codul din imagine în rubrica de mai jos.
Image CAPTCHA
Introduceţi literele din imaginea de mai sus.